Safari romanțat, cu miros de ceai și carte

De pe scena Iașului Niciun comentariu la Safari romanțat, cu miros de ceai și carte 8

Lansările de carte adună mereu oameni de vază și fum frumos mirositor. Librăria Avant-Garde, de pe strada Lăpușneanu, a găzduit, în seara zilei de 22 oc­tom­brie un astfel de eveniment. La intrare, persoa­ne cu zîmbete cordiale și replici politicoase for­mea­ză un grup închis din care se aud doar frînturi de con­versație, atît cît să gîdile și urechile celui mai ne­pă­­să­tor client al librăriei. Înăuntru, un stand de carte tro­­nea­ză drept gazdă. „Istoria romanțată a unui sa­fari” e titlul vedetă al serii.

Scaune de lemn, ca cele ale bu­ni­cii, nu și ale lui Ionesco, stau ali­­niate în semn de așteptare. Ti­mizi, cu priviri curioase și mișcări cît mai controlate, parcă pentru a nu tre­zi pe cineva, spectatorii se a­șa­ză cu­minți și încep a-și roti priviri­le în localul strîmt, intim, plin de cărți și mi­reas­mă dulce de ceai. În scurt timp aș­tep­ta­rea ia sfîrșit, iar cer­cul de afară se deschide. Mis­te­rul ce plu­­tește alături de aburul cea­iului și mi­rosul de carte nouă e dez­­văluit: lan­sarea noului ro­man al jurnalistei și directorului pos­tului de televizi­u­ne TVR Cul­tu­ral, Da­niela Ze­ca-Bu­­zu­ra.

Păreri la o ceașcă de ceai 

Invitații, critici, profesori, cu to­­ți cu romanul în mîini, încep a zîm­bi familiar. Micro­foa­ne­le sînt de pri­sos. Ba mai mult, stri­­că din at­mos­fera caldă și intimă sugerată de de­co­rul vintage. Cu glas emo­ți­o­nat și en­tuziasm, Livia Ia­­cob, doc­to­rand la Catedra de Li­­te­ra­tură Com­­pa­ra­tă și Este­ti­că „Al. Di­­ma” a Uni­ver­sită­ții „Ale­xan­dru Ioan Cu­za”, din Ia­și este pri­ma căreia i se dă cu­vîn­tul. Titlul și coperta ro­ma­nului doar stîrnesc curiozitatea și su­­ge­rea­ză par­­­fumul oriental al ro­manului, în­să rezumatul Liviei Ia­cob ilustrea­ză și mai mult subiectul căr­ții. „O fe­meie europeană și un mu­sulman sunnit din Magreb tră­iesc o intensă po­ves­te de iubire, în care culturile, stilu­ri­le diferite de viață se armonizează pe parcurs, prin în­cer­cări și obstacole, în pei­sa­jul mi­ri­fic și plin de miresme al Tu­nisiei. Dra­gos­tea lor este însă nu­mai un pretext de care autoarea se folosește pen­tru a radiografia un Ma­­­greb pe care lu­mea occidentală nu-l cu­noa­ș­­te”, po­ves­­teș­te Livia Ia­­cob.

„Știam de apariția romanului în­­­­­că din luna aprilie, de cînd m-am în­­tîl­nit cu autoarea și mi-a mărturi­sit că vrea să-l publice”, spune profesorul Da­­niel Con­­du­rache, stîr­nind un zîmbet complice pe chipul au­­toa­rei.

De cealaltă parte, în viziunea criticului literar Antonio Patraș, ro­­­manul apare „dezbrăcat” de vă­lu­ri­le orientale. „Personajul principal, Da­ri­elle, aleargă și se în­frup­tă din liberta­tea ei. Deșertul, lait­mo­­­tiv al ro­ma­nului, nu reprezintă de­cît ima­gi­­nea libertății femeii pe care personajul principal vrea să o cu­ce­reas­că”, susține criticul, cău­tînd priviri ap­robatoare în publicul cap­tivat. În același timp, liniștea din sa­lă este „spartă” de o nedu­me­rire: „Cum se spune exact, sá­fa­ri sau safarí?”, își ghiontește veci­nul un domn cu mîini tremurînde și sprîn­cene ninse de trecerea timpului. Nici un răs­puns, doar un de­get ară­tător dus ușor la gură de că­tre fe­me­ia cu pălărie ma­ro din dreap­ta sa. Criticul își ține mai de­par­te pledoa­ri­a și conchide: „Titlul în sine es­­te o i­ronie. Călătoria nu e un sa­fari, iar istoria nu e roman­ța­tă”.

Din dragoste pentru Africa  

Pe parcursul intervențiilor in­vi­­tațiilor, autoarea a schițat cîte un zîmbet aprobator sau de mul­țu­mi­re. „În intervalul septembrie 2007 – ianuarie 2009 am făcut cinci că­lă­torii în Africa de Nord. Acolo, în mod cu totul neașteptat, mi-am fă­cut o prietenă musulmană. M-am în­drăgostit brusc, astfel, de un spa­țiu pe care l-am descoperit treptat, a fost ca un «coup de fou­d­re», doar că, în loc să mă las vră­ji­tă de o persoană, m-am trezit fascinată de lu­mi­nă, de locuri, de Me­di­te­ra­nă și de deșert, de enigmele lumii arabe. În familia ei de mu­sul­mani sun­niți, am avut privilegiul să văd Ma­gre­bul al­t­fel decît turistic”, dez­­văluie au­toa­rea. Pe­te­le roșiati­ce ca­re îi a­par ușor pe gît, îi tră­dea­ză emoția. Cu o vo­ce cal­dă, dar ho­tărîtă, gus­tînd din cînd în cînd din­tr-o ceașcă cu ceai ro­șiatic, Da­nie­la Zeca-Bu­zu­­ra mo­ti­vează, sintetizează și mă­r­­turisește în­tîm­­plă­rile care „au cerut crearea unui ro­man”. Înainte de a pune punct, au­toa­­rea sublinia­ză: „Du­pă Af­ri­ca, a doua mea dra­gos­te este Ia­șul”.

Geanina ȘOPRON 

***

Daniela Zeca-Buzura își po­­t­ri­vește ochelarii cu eleganță și zîm­­­bește cordial. Cariera în jur­na­lism i-a ascuțit privirea. Din 2002 e lector la catedra de presă a Fa­cul­tății de Jurnalism și Știin­țele Comunicării de la U­ni­versitatea din București, iar din 2004 este directorul postului de televiziune TVR Cultural. Spune cu modes­ti­e că nu se consideră scriitor. țn 1993 a de­bu­tat cu vo­lu­mul de versuri „Orfeea”. De ase­menea, este autorul cărților „Jur­nalismul de te­le­viziu­ne”, (e­di­­tura Polirom, 2005), „În­­geri pe carosabil” (editura Coresi, 2000), „Melonul domnului co­mi­sar” (editura Curtea Veche, 2005) și „Totul la vedere. Televi­zi­unea după Big Brother” (editura Po­li­rom, 2007).

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top