În sesiune, fițuicile se dau ca pîinea caldă

Zgîriate, servite, cursuri ascunse în mîneca de la geacă, fițuici rulate pe stilou, telefoane cu handsfree, telefoane cu bluetooth și ceasuri care redau imagini. Studenții s-ar gîndi la orice cînd vine vorba de o notă umflată, un zece luat fără prea mari bătăi de cap sau, cel mai adesea, „sfîntul 5” cînd, cu o zi înainte de eaxmen, află cît au de învățat. De cealaltă parte, mulți profesori sînt din ce în ce mai toleranți față de aceste practici, nemulțumiți însă de faptul că pentru studenți copia­tul a devenit ceva firesc, iar învățatul e privit ca un compromis acolo unde știu că „nu se poate”.

Costă 20 de bani să fotocopiezi o foaie A4, micșorată de patru, șase sau opt ori, la PIM. Centrele de co­piere din oraș sînt în perioada se­siu­nii atît de pline încît profesorii se plîng că abia au unde să mai scoa­­tă subiectele pentru examene. Aceștia recunosc că și pe vremea lor se copia, însă nu dau înapoi din a afirma că au fost martori la de­clinul învățămîntului autohton. A­cum, copiatul a devenit o alternati­vă la facultate, pentru unii studenți nefiind de conceput o sesiune fără o fițuică.

Servită 2.0  

Pe lîngă metodele tradiționale, odată cu dezvoltarea tehnologiei, au apărut și altele, mai moderne. Cu precădere la facultățile cu profil teh­­nic, studenții profită de noile po­­­sibilități. Din­tre acestea, cel mai eficient este sistemul care apelează la folosirea unui telefon cu handsfree. Casca se pune în ureche, iar la „capătul” celălalt al convorbirii es­te cineva care dictează. Alții își în­registrează în prealabil cursurile, iar la examen le ascultă și transcriu. „Am văzut un băiat care și-a cusut colierul de la handsfree în tivul de la gîtul unui tricou și firul pe lun­gimea cusăturii, pe interior. Pro­fe­sorii nu pot observa nimic așa”, povestește Maria, studentă la Fa­cultatea de Elec­tro­ni­că, Teleco­mu­nicații și Tehnolo­gia Informa­ției de la Universita­tea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași (UTI).

Alte telefoanele noi, cu ecran mare, de pe care se citește ușor, pot reda fișiere text, poze sau în format pdf, astfel încît materialele sînt lua­te direct de pe siteurile unde sînt pos­tate de către profesori. Cei mai răbdători studenți își sal­vea­ză în telefon mesaje cu definiții sau bucăți mai importante din cursuri, alții, tot cu ajutorul telefonului fo­to­grafiază cursurile. „Își copiază cur­su­ri­le, dau zoom și copiază așa. Am mai vă­zut o chestie cu ceasul, l-am prins pe unul care avea un ceas care putea reda imagini și citea de aco­lo”, spune lect. univ. drd. Vladimir Martinuși, lector la Facultatea de Construc­ții de Mașini și Mana­ge­ment In­dustrial de la UTI.

Vechi, dar bun

Cu toate acestea, profesorii spun că cea mai preferată și comună metodă printre studenți a rămas fițuica. ,,Eu folo­sesc doar metode con­venționale, adi­că servite, fi­țuici, material brut. Unde știu că merge, mă mai risc, unde nu, mă pregătesc bine. Umblă unii cu ceasuri cu afi­șaj text, cu te­lefoane cu aplicații text, gen word pentru calculator, dar astea sînt sur­se destul de costisitoare. La noi exa­menele sînt destul de ușoare, la FEAA (n.r.: Facultatea de Econo­mie și Admi­nis­trarea Afacerilor) în­să copiatul e o sursă vi­tală”, a men­ționat Alex, student la Facul­ta­tea de Filosofie de la Uni­ver­si­tatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC).

Fi­țuicile sînt ascunse în mî­ne­cile cămășilor, în buzunare, în glu­ga co­legului din față sau la șosete. „Pitite în buzunare, sub fund, între foi. La PIM n-ai loc în sesiune să tragi ceva la imprimantă sau să faci un xerox că-i plin de studenți care își fac fițuici. Mai sînt cele rulate pe pix, le derulează, copiază, apoi le rulează la loc și se ascund apoi în capacul pixului, aproape invizi­bi­le”, adaugă Vladimir Martinuși. Acesta mai povestește despre „zgî­riate”, pe care le știe de pe vremea studenției sale. O „zgîriată” se confecționează punînd o foaie albă sub cea pe care scrii cursul. „Privită dintr-un anumit unghi, se vede ce-ai scris. Este o variantă la cerneala invizibilă”, explică lectorul.

În ceea ce privește „servitele”, sînt de preferat doar la examenele la care studenții trebuie să completeze subiecte de teorie. Astfel, tinerii de la facultățile cu profil tehnic, unde cel mai adesea au de rezolvat probleme în sesiune, nu prea le folosesc.

Fără semnal

Măsurile de precauție luate de că­tre cadrele didactice sînt de mul­te ori la fel de ingenioase ca șiretlicurile studenților. Cea mai ingeni­oasă chestie cu care au venit aceștia a fost aducerea de dispozitive de bruiere a semnalului GSM în amfi­tea­trele Facultății de Drept de la UAIC, studenții nemaiavînd astfel posibilitatea de a trimite me­saje sau folosi telefoane cu handsfree. „Studenții au înțeles că nu trebuie să copieze. Eu personal reformulez subiectele în așa fel încît nici copiatul nu îi ajută. Le dau o speță, de pildă, îi întreb de clasificări, de diferențe, le cer să compare și nu au de unde să copieze” a declarat prof. univ. dr. Tudorel Toader, de­canul Facultății de Drept. De asemenea, un cadru didactic poate umbla cu un telefon cu bluetooth-ul deschis printre bănci pentru a detecta alte conexiuni, însă funcțio­nează doar dacă studenții nu s-au gîndit în prealabil să-și seteze co­nexiunea pe „ascuns”.

Profesorii tineri de obicei sînt mai eficienți în a-i prinde pe studenții care copiază. Pe de o parte pentru că sînt mai la curent cu me­todele folosite de studenți, iar de cea­laltă parte pentru că, așa cum afirmă lectorul Vladimir Marti­nuși, „un profesor mai în vîrstă este de obicei și plictisit și obișnuit”. „Studenții mai vin cu servite, însă noi, profesorii capsăm foile de examen și le sem­năm, iar ei nu mai au cum să le predea pe cele scrise de acasă„ afirmă prodecanul pe Pro­ble­me Studențești de la Faculta­tea de Inginerie Electrică, Ener­ge­tică și Informatică Aplicată, prof. univ. dr. ing. Gheorghe Băluță.

Obișnuiți fiind cu practica de a copia încă din liceu, studenții care sînt prinși reacționează ca și cum ar fi un drept de care ar trebui să se bucure. Mulți se comportă de parcă ar fi ceva firesc și sînt nevinovați, întrebînd „cînd pot să mai vin?”. Și, deși conform regu­la­men­tului aceș­tia mai pot susține respectivul examen peste un an, cei mai mulți sînt lăsați să se prezinte în sesiunea de restanțe. „Da­că un student este prins, rămîne la latitudinea cadrului didactic, da­că merge mai departe la conduce­rea universității, însă nu se ajunge pînă acolo, toți sînt îngădu­i­tori. Nu sînt cazuri de exmatriculări pînă în momentul de față”, a precizat pro­decanul prof. univ. dr. ing. Gheor­ghe Băluță.

Cu toate astea, cadrele didactice sînt de părere că nu metoda folosită con­­tează, ci modul în care se comportă studenții. „Toate sînt eficiente atîta timp cît sînt bine folosite. Cu cît sînt mai calmi, re­la­xați, cu atît scad șansele ca eu să-i prind. Ma­jo­ri­tatea, în momentul în care copiază, devin nervoși, agitați, mă studiază, mă urmăresc”, explică Vladimir Mar­tinuși. Astfel, orice metodă de co­piat ar folosi studenții, în a determina dacă sînt prinși sau nu mai mult contează atitudinea. Profesorii își dau seama după privire și după modul în care tinerii îi pîndesc. „Exa­menele aici sînt un fel de pîndă, ei mă pîndesc pe mine, eu îi pîndesc pe ei. Și le spun politicos foarte politicos la început că datoria lor este să încerce, datoria mea este să-i prind. Și este o luptă continuă. În momentul în care văd că reacționează ciudat și am anumite suspiciuni mă îndepărtez de ei, lăs­îndu-le loc să se desfășoare. În mo­mentul în care i-am prins în flagrant, de față cu toată lumea le confisc teza”, adaugă lectorul.

Copiatul, încurajat indirect

Vladimir Martinuși își aduce aminte și de momente penibile prin care a trebuit să treacă din cauza lipsei voinței studenților de a în­vă­ța. În urmă cu ceva timp trebuia să țină locul unei profesoare la altă facultate. „Studenții, după cum erau o­biș­nuiți, copiau aproape pe față. Am început să-i dau afară și au ră­mas aproape jumate din cîți erau în sală. Apoi am fost chemat de către decan, rugîndu-mă să «fiu mai îngăduitor». L-am întrebat dacă mă roagă să-i las să copieze și a spus nu”, povestește acesta. Copiatul a oferit, însă, și povești amuzante. Cea mai trăsnită metodă întîlnită de acesta este de pe vremea în care era profesor la liceu. Un elev care dă­dea o corijență la matematică scri­sese cu săpunul pe geam formulele, astfel încît se vedeau numai din unghiul în care stătea el. „Se tot uita la geam și nu știam la ce. Băiat deștept, dar leneș”, se amuză lectorul.

Din amfiteatru la tarabă

Cea mai mare nemulțumire a ce­lor de la catedră este faptul că nu se mai învață ca pe vremea lor. Pentru studenți copiatul face parte din propriul regulament universitar, iar în mo­mentul în care sînt prinși și sanc­ționați unii chiar se arată indignați că li se încalcă acest „drept”. Pen­tru cîțiva dintre tineri, orice efort din partea celor de la catedră de a-i face să învețe este inutil. „Le pre­dau de 15 ori aceeași chestie, le zic ce se dă la examen, pun subiectele pe site, dau același subiect de multe ori cînd sînt mai multe grupe care dau același examen, tot nu învață. Singurul mod de a-i determina să învețe este să-i pîndesc la examen, să știe că «ăla e nebun, e dus cu pluta, nu se poate copia». E bine că merge cuvîntul ăsta din gură-n gu­ră. N-o fac din răutate, pur și simplu să-i determin să învețe”, re­cu­noaș­te lectorul. Altă dată, un tînăr, la sfîrșitul examenului, din neaten­ție a predat foaia cu tot cu fițuici.

Pe moment cîștigați sînt cei ca­re învață mai puțin, aceștia fiind și cei mai relaxați la examene, im­pli­cit mai greu de prins. Însă pe termen lung, în viziunea profesorilor, tot ei sînt cei care pierd: „Nu sînt proști, sînt descurcăreți, de fapt. Dar nu rămîn cu nimic din facultate. De obicei aceștia sînt cei care după ce termină ajung șoferi de taxi, își deschid o tarabă, se apucă de afaceri sau pleacă în Italia”.

***

Studenții pleacă de la examen cu ambulanța

La ultima sesiune, cea din iu­nie 2009, aproximativ 20 de studenți s-au prezentat la Spitalul Cli­nic de Urgențe „Sf. Ioan” din Iași cu dispozitive handsfree pe blocate în u­rechi. Me­di­cii recomandă ca a­ceș­tia să nu încerce să-și scoată singuri căștile oda­tă ce au rămas fi­xa­te înăuntru, riscînd astfel să le bage și mai adînc și să apa­ră complicații. „Contuziile sau infecțiile sînt cele mai ne­do­rite probleme care pot apărea, dar în general nu apar complicații”, a declarat Tudor Ciuhodaru, șeful Unității de Primire Urgențe de la Spitalul „Sf. Ioan”. Medicii spun că aceste ca­zuri sînt comune, în perioada fie­cărei sesiuni prezentîndu-se stu­­denți care nu au mai re­ușit să-și scoată căștile din urechi.

Diana IABRAȘU

Ioan STOLERU