Conjurația spartă a profesorilor
Editorial 26 mai 2010 Niciun comentariu la Conjurația spartă a profesorilor 0Mediul academic românesc se face din nou de baftă. După protestul bugetarilor de pe 19 mai, transformat în caterincă, urmează greva generală din învățămînt, care nu va fi nicicum generală. Fiindcă, în spirit autohton, universitarii nu sînt în stare să se adune, nefiind niciodată uniți nici într-un cuget judicios și nici într-o simțire comună. Pe 31 mai, unii își vor ține orele de parcă nimic nu sa va fi întîmplat, în timp ce alții se vor bucura de-o zi liberă, așteptînd să afle de la televizor dacă cineva le va întoarce soarta dimpotrivă.
Criteriile care condiționează participarea profesorilor la această formă de împotrivire a căderii într-o categorie a fraierilor sînt derizorii. Apartenența sau nu la un sindicat sau gradul didactic după care se cîntăresc banii pe care-i primesc pe lună sînt, și în acest caz, considerentele care determină poziționarea în fața problemei masacrării veniturilor bugetare de către Guvern. Se ajunge astfel ca, în cadrul unei aceleiași comunități universitare, și chiar în cadrul aceleiași universități, puși în situația de-a rămîne fără un sfert din salarii, profesorii să adopte postura omului care ridică din umeri dacă ceva nu-l privește și nu-l afectează în mod imediat și direct. Și nu putem să nu ne întrebăm, cum se poate ca niște oameni instruiți, care au primit confirmarea că au fost „păcăliți” să reacționeze doar raportat la dinamica grupului mic căruia îi aparțin. Degeaba le-a aruncat directorul FMI un adevăr colectiv între ochi și le-a zis că Guvernul a ales prost să-i sacrifice pe ei.
Iașul nu face excepție de la această bîlbîială egoistă. În timp ce Universitatea de Medicină susține legitimitatea grevei generale, decanul Facultății de Electrotehnică a Politehnicii se gîndește la prejudiciul adus studenților, care ar deveni victimele fără vină ale unei chestiuni care nu-i privește. Universitatea „Cuza” a ales o formulă elegantă prin care să rămînă imparțială și să se fofileze de la a servi un punct de vedere. Cei de la Agronomie se zăvorăsc după uși grele de tăcere. Doar cîțiva asistenți universitari mai afectați îndrăznesc să spună în șoaptă că măsura asta îi va alunga definitiv de la catedră. Pentru cei mai bătrîni nu-i tocmai un capăt de viață să rămînă cu ceva mai puțin din ce le era oricum mai mult decît de ajuns. Ce-i drept, se mai ridică și cîteva voci de pe la o facultate sau alta care spun că „micșorarea salariului, distrugerea imaginii, a relațiilor, astea nu pot să contribuie la îmbunătățirea sistemului de învățămînt”. Însă vorbele lor se risipesc rapid în briza aspră a inutilității și-a lipsei de susținere colectivă.
Amenințat din exterior, scindat fundamental din interior, mediul academic românesc dă dovadă că nu cunoaște decît două forme de poziționare: fie se retrage în carapacea indiferenței, fie își risipește energia în proteste fără sens, încercînd să se salveze de pe corabia a cărei scufundare este iminentă. Așa se asigură proprietarii navei în derivă că finalitatea oricărui demers va rămîne la dispoziția sorții.
Laura PĂULEȚ
Adaugă un comentariu