Adevărata Victorie a Socialismului

Duminică, la ora 11.43, am pri­mit de la persoane necunoscute – oa­meni de bine, în orice caz – un e­mail intitulat „Piața Matache. Urgent!”. „Este vorba de zona Berzei, Buzești și Piața Matache, în care Primăria Bu­cureștiului s-a pus pe demolare sub pretextul construirii magistralei Ura­nus. Și se demolează ILEGAL monu­mente istorice cu un tupeu și o in­con­știență ieșită din comun”, așa scrie autorul, în prefața unor trimiteri că­tre articole semnate de Andrei Pleșu și Alina Mungiu-Pippidi.

În ultimele săptămîni, geme In­ter­netul de chemări la revoltă, geme trotuarul de proteste care mai de ca­re. De exemplu, a fost un flashmob cu ti­neri care au căzut ca împușcați, spre mirarea cîtorva buticari din zonă. Pro­testatarii s-au ridicat apoi și au prins panglici roșii de gardul care înconjoară clădirea ridicată în 1887, aflată acum în prag de demolare. Ima­gi­ni­le au fost montate de jurnaliștii de la Associated Press, care au ales pentru sfîrșit cîteva imagini alb-negru cu buldozere mușcînd din balcoane și din pereți împodobiți, apoi a apărut Nicolae Ceaușescu în ipostaza de prim arhitect al țării. Tovarășul tocmai desena cu bățul un mare bulevard – sugestiv numit Victoria So­ci­alismului – în mijlocul unor domni care dădeau mereu din cap și zîmbeau tîmp. În acele zile cu maga­zine goale și calorifere reci, sluțirea o­ra­șe­lor a trecut neobservată aproape. A fost poate metoda cea mai subtilă de remodelare a românului.

Ceaușescu ar fi mîndru să afle că planurile sale și-au găsit destui adepți în capitalism. „Nu vedeți că Bu­cureștiul se sufocă de atîtea ma­șini? E nevoie de bulevarde!”, e pla­ca pe care o pun susținătorii noilor straturi de asfalt. Da, Bucureștiul se sufocă de atîtea mașini. Însă a dă­rî­ma monumente doar pentru a des­chi­de calea poluatorilor e o imensă aberație. Orașul nu e – încă – al ma­și­nilor. În graba lor spre nimic, a­de­vă­rații proprietari ai zonei Berzei – Buzești – Piața Matache, ai Ciș­mi­gi­ului și ai malurilor Dâmboviței își uită statutul.

E o majoritate care, în tăcere, își pune semnătura pe opera primarului-chirurg-măcelar Sorin Oprescu și hrănește gașca din jurul său. Apro­ba­rea asta tacită face pentru primar cît toate avizele și declasările pe ca­re nici nu s-a obosit să le ceară: lumea vrea bulevarde, e nevoie de parcări. Să facem deci loc pentru mașini! Pe repede înainte, inima orașului se trans­formă într-un amestec de oțel și sticlă, iar plămânii capitalei se în­va­ță cu un amestec de aer condiționat și fum de la țevile de eșapament. Bucureștiul va supraviețui și fără vechea Hală Matache, cu tăietura noului bulevard pe oraș. Însă va fi ceva mai puțin al oamenilor, un biet mutant crestat de multe roți.

Vlad ODOBESCU