Adevărata Victorie a Socialismului
Opinia de la centru 22 februarie 2011 Niciun comentariu la Adevărata Victorie a Socialismului 1Duminică, la ora 11.43, am primit de la persoane necunoscute – oameni de bine, în orice caz – un email intitulat „Piața Matache. Urgent!”. „Este vorba de zona Berzei, Buzești și Piața Matache, în care Primăria Bucureștiului s-a pus pe demolare sub pretextul construirii magistralei Uranus. Și se demolează ILEGAL monumente istorice cu un tupeu și o inconștiență ieșită din comun”, așa scrie autorul, în prefața unor trimiteri către articole semnate de Andrei Pleșu și Alina Mungiu-Pippidi.
În ultimele săptămîni, geme Internetul de chemări la revoltă, geme trotuarul de proteste care mai de care. De exemplu, a fost un flashmob cu tineri care au căzut ca împușcați, spre mirarea cîtorva buticari din zonă. Protestatarii s-au ridicat apoi și au prins panglici roșii de gardul care înconjoară clădirea ridicată în 1887, aflată acum în prag de demolare. Imaginile au fost montate de jurnaliștii de la Associated Press, care au ales pentru sfîrșit cîteva imagini alb-negru cu buldozere mușcînd din balcoane și din pereți împodobiți, apoi a apărut Nicolae Ceaușescu în ipostaza de prim arhitect al țării. Tovarășul tocmai desena cu bățul un mare bulevard – sugestiv numit Victoria Socialismului – în mijlocul unor domni care dădeau mereu din cap și zîmbeau tîmp. În acele zile cu magazine goale și calorifere reci, sluțirea orașelor a trecut neobservată aproape. A fost poate metoda cea mai subtilă de remodelare a românului.
Ceaușescu ar fi mîndru să afle că planurile sale și-au găsit destui adepți în capitalism. „Nu vedeți că Bucureștiul se sufocă de atîtea mașini? E nevoie de bulevarde!”, e placa pe care o pun susținătorii noilor straturi de asfalt. Da, Bucureștiul se sufocă de atîtea mașini. Însă a dărîma monumente doar pentru a deschide calea poluatorilor e o imensă aberație. Orașul nu e – încă – al mașinilor. În graba lor spre nimic, adevărații proprietari ai zonei Berzei – Buzești – Piața Matache, ai Cișmigiului și ai malurilor Dâmboviței își uită statutul.
E o majoritate care, în tăcere, își pune semnătura pe opera primarului-chirurg-măcelar Sorin Oprescu și hrănește gașca din jurul său. Aprobarea asta tacită face pentru primar cît toate avizele și declasările pe care nici nu s-a obosit să le ceară: lumea vrea bulevarde, e nevoie de parcări. Să facem deci loc pentru mașini! Pe repede înainte, inima orașului se transformă într-un amestec de oțel și sticlă, iar plămânii capitalei se învață cu un amestec de aer condiționat și fum de la țevile de eșapament. Bucureștiul va supraviețui și fără vechea Hală Matache, cu tăietura noului bulevard pe oraș. Însă va fi ceva mai puțin al oamenilor, un biet mutant crestat de multe roți.
Vlad ODOBESCU
Adaugă un comentariu