Balerină peste Podul de flori
1001 de chipuri 28 martie 2011 , de Opinia Studențească Niciun comentariu la Balerină peste Podul de flori 0„Stai cuminte că au intrat pe scenă păpușile”, îi spune Irina fetiței sale, care de vreo jumătate de oră foșnea o pungă de chips-uri, neînțelegînd ce povestesc cei trei istorici la microfon. La spectacolul „Inimi ce bat împreună – 93 de ani” organizat la Ateneul Tătărași, vedetele serii au fost cele opt „Barbie” din echipa de balet de la Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” din Iași. Fetele au fost aplaudate de fiecare dată cînd au apărut în fața mulțimii, una cîte una. Intrau sărind dintr-un colț, iar pînă te obișnuiai cu zecile de piruete, zburau în celălalt. Și la cît de firave erau parcă pluteau pînă în mijlocul sălii purtate de rochie. La sfîrșitul celor cinci dansuri a răsunat sala de aplauze și de strigăte sănătoase care felicitau balerinele. „Bravooo”, țipa un bătrîn de lîngă mine îndrumîndu-și și soția să încurajeze elevele dirijate de coregraful Rodica Fălișteanu din Basarabia. După un timp l-am văzut ridicîndu-se și urmărind festivalul de pe scări. Pe scaun amorțise.
Frații Dreglea au amintit în cîntecele lor de deportările spre „Siberii fără de sfîrșit, de gheață” care au înstrăinat sute de familii, rămase doar cu o salbă de amintiri și nimic altceva. Ca la sărbătoare, reflectoarele din Sala Mare a Ateneului erau țintite pe tricolorul arborat, fără stemă, de altfel, fapt ce „bate la ochi”, după cum a constat Sabin, venit și el la spectacol să vadă o activitate deosebită organizată de Asociația Tinerilor Basarabeni, în afară de conferințe la care a mai participat de cînd îl cunoaște pe unul dintre prietenii lui, Dan. Cînd au cîntat studenții de la Teologie, fetele îmbrăcate cu ii asortate cu fuste lungi, iar băieții în costume negre, Sabin și-a amintit de perioada în care cînta în corul bisericii că „tehnica folosită de tineri este una specială și destul de dificilă”. Oricum oamenii din sală au simțit că sînt talentați cei cîțiva cîntăreți. S-au ridicat de pe scaune și i-au aplaudat minute în șir.
După aproape o oră de cîntece și dansuri, au început să se audă scîrțuitul băncilor. Cînd se ridica cîte un spectator și ieșea pe hol să se întindă puțin, tronc se izbea un scaun. În jumătate de oră cîte patru – cinci locuri pe rînd erau goale, iar tinerii și bătrînii se mutau pe margini să vadă și ultimele momente din festival. În scurt timp, ne-am ridicat cu toții și am cîntat „Hora Unirii”. O unire peste Prut.
Iulia CIUHU
Autor:
Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.
Adaugă un comentariu