Amurgul zeilor cu picioare de lut

La prima vedere în PSD totul merge bine, din moment ce, în ciu­da faptului că a pierdut alegerile prezidențiale la un scor categoric, președintele partidului, care este totodată și prim ministrul acestei țări, își permite să petreacă o mini-vacanță în Emirate, distrîndu-se în cluburi exclusiviste în timp ce so­ția lui face shopping la Viena.

În țară însă lucrurile nu stau la fel de bine pentru domnul Ponta ca în Abu Dhabi: în interiorul PSD a în­ceput un război fratricid, DNA își con­tinuă neabătut campania de des­tructurare a rețelelor mafiote care au prădat țara timp de 25 de ani, românii batjocoriți de Guvern cu pri­lejul votului din 2 și din 16 no­iembrie nu acceptă să fie gu­ver­nați în continuare de cel pe care i-a umi­lit, iar Uniunea Europeană pare să nu mai aibă răbdare cu Victor Pon­ta. Toate aceste componente, acționînd concertat, vor defini nu numai vi­i­to­rul PSD și al vremelnicului său lider, ci și viitorul României, care se îndreaptă către o zonă cu multe necunoscute.

De la bun început trebuie să eli­minăm din analiza noastră mitul legitimității PSD ca partid de stînga: PSD nu este un partid social-de­mo­crat de tip european, ca Par­ti­dul Laburist din Marea Britanie, Par­ti­dul Democrat din Italia sau SPD din Germania. Este partidul succesor al PCR, care, din 1989 încoace, a trecut prin cîteva reîncarnări dar nu și-a pierdut esența anti-democratică și ve­nală. Scopul său a fost acapa­ra­rea resurselor țării în beneficiul său și al clientelei sale, prin ocuparea in­sti­tuțiilor statului și a spațiului me­diatic și prin pervertirea justiției. Astăzi vedem exact cum se petreceau lucrurile și unde s-au dus banii publici care ar fi trebuit investiți în infrastructură, sănătate și edu­ca­ție: pe despăgubiri bazate pe calcule false și pe mita cerută pentru acordarea contractelor guvernamentale. O lectură atentă a dosa­re­lor Microsoft și EADS precum și a celor care vizează retrocedările ilegale de păduri și despăgubirile ilegale pentru terenuri creionează un tablou cutremurător al jafului sistematic operat de interlopi cu pro­tec­ție politică asupra resurselor ță­rii. PSD este placa turnantă a acestui sistem, nucleul lui dur, și toate drumurile corupției și fărădelegii duc la el.

Din nefericire, clasa politică s-a modelat după chipul și asemă­na­rea PSD. De aceea tăvălugul pornit de DNA împotriva corupției îi va atinge pe toți, dar PSD va suferi cel mai mult, pentru că este cel mai mare și mai puternic partid al ță­rii, adică are cea mai dezvoltată rețea de corupție: este partidul zei­lor cu picioare de lut, la care s-au închinat și celelalte partide. Asistăm de altfel de cîteva luni bune la des­truc­turarea PSD în teritoriu, prin anihilarea centrelor de putere re­pre­zen­tate de baroni ca Duicu, Ma­ză­re, Nicușor Constantinescu, Geor­ge Nicolescu sau Tudor Pendiuc, al­tă­dată intangibili. Pînă și în Gorj DNA a început să investigheze afa­cerile stăpînului eco­nomic absolut al acestui județ. Or­ganizatoric deci, PSD se află în plină degringoladă și nu are resurse să-și revină după pierderea alegerilor prezidențiale. De aceea războiul din interiorul con­ducerii – dintre alia­ții lui Liviu Drag­nea, care sus­­ține menținerea lui Victor Ponta în fruntea parti­du­lui și a guvernului, și adversarii săi, care cer un sacrificiu ritual pen­tru a repara imaginea partidului și a-i permite un restart – nu are nici o relevanță și nu demonstrează alt­ceva decît incapacitatea PSD de a înțelege că rolul său istoric nefast s-a încheiat. Congresul cerut de Ion Iliescu nu va rezolva nimic. PSD nu mai are resurse să se reinventeze ca partid social-democrat auten­tic, curat și competent: liderii vechi au condamnări penale (Miron Mi­trea), sînt în închisoare (Viorel Hre­benciuc), execută pedepsele la domiciliu (Adrian Năstase) sau sînt cercetați penal în libertate (Ilie Sârbu).

Cei tineri, de tipul Sebastian Ghi­ță și Dan Șova, sînt compro­miși prin propriile acțiuni, iar liderii locali sînt, cum am arătat, fie arestați, fie cercetați în libertate – dar cu perspective clare de condamnare. Chiar de ar fi să recurgă la o personalitate necompromisă pe­nal, ca Ioan Rus, de pildă, partidul nu este reformabil în esența sa, iar românii nu mai acceptă ti­pul de personalitate și practică po­li­tică promovat de PSD: în mu­ni­ci­piul Iași, unde primar este PSD-is­tul Gheorghe Nechita, Klaus Jo­ha­nnis a cîștigat în ambele tururi de scrutin, și pînă și în Târgu Jiu, fieful electoral al lui Victor Ponta, 43% din alegători au votat cu Klaus Johannis pe 16 noiembrie, în ciuda presiunilor exercitate pe toa­te căile asupra lor. Epoca PSD a apus, nu numai pentru că este în in­teresul NATO și al UE să-și se­cu­rizeze flancul estic împotriva unei Rusii tot mai agresive, ci în primul rînd pentru că românii, care au evoluat după ce au ieșit în lume, nu mai vor să fie batjocoriți de o mînă de impostori și hoți. Ța­ra s-a schimbat, PSD nu. A rămas încremenit în proiectul pomenilor electorale acordate electoratului captiv, neinstruit și sărac, și al fraudei electorale. Ca orice monstru, va muri urît, cu zvîrcoliri ca­re vor reverbera în tot sistemul, de aceea este important să se sfîr­șeas­că rapid. Să se formeze ulterior, da­că are de unde, un partid de stîn­ga din oameni cu convingeri so­cial-democrate autentice și îl vom respecta; dar această adunătură de interlopi cu averi fabuloase acumulate prin jaful banului public, care a pervertit sistemul democra­tic și statul de drept, trebuie să dis­pa­ră pentru binele acestei țări tre­zi­te în sfîrșit din „somnul cel de moar­te”.

Foarte bine, veți spune, PSD este un cancer care trebuie extirpat înainte să omoare organismul ță­rii, dar cine îi va lua locul? Aceasta este de fapt problema și nu este u­șor de rezolvat, căci nici PNL, nici PDL, nu reprezintă o alternativă, fiind ele însele contaminate de mo­delul PSD și vizate de anchetele DNA. Ne îndreptăm către un no man’s land care poate fi periculos. Singura protecție la care putem recurge deocamdată este vigilența societății civile și a presei independente față de noii conducători. Nu este chiar atît de puțin pe cît pare la prima vedere.

de Rodica CULCER