Ăștia sîntem

Lor le datorez viața pe care o am acum. Nu, nici eu nu am reușit să atribui sens tragediei, dar șocul morții violente a celor arși de vii în acea noapte și decesele pe care le-am contabilizat în lunile următoare, m-au făcut să le promit și să-mi promit că voi umple cu mai mult sens timpul pe care îl mai am pe acest pămînt. Datorita lor am iubit mai mult, am muncit mai mult, am dăruit mai mult decît o făcusem pînă atunci. Pentru toată tihna de care am parte astăzi în familia mea le mulțumesc!

Dacă în plan personal am reușit să-mi respect cuvîntul dat, profesional n-am izbutit mare lucru. Am urmărit neputincioasă cum breasla noastră se decredibiliza de la o zi la alta, galopant, cum marii maeștri ai manipulării calomniau fără rușine oameni de toată isprava și investeau cu nemiluita timpi de antenă, resurse tehnice și creativitate ca să-i albească pe ticăloși. Principiul după care funcționează e unul și același de ani de zile: cei care-s mai breji decît noi trebuie trîntiți, terfeliți, mai ales dacă nu ne datorează nimic. Pe cei de care ne leagă un lung șir de complicități îi ajutăm să rămînă în funcții, cu ei putem negocia. Multă vreme m-am întrebat cum e posibil să facă așa ceva? De la un timp nu-mi mai bat capul să-i înțeleg pe ei, încerc să pricep de ce le reușește manipularea, iar concluzia la care am ajuns îmi dă motive în plus de îngrijorare. Manipularea lor se întîlnește cu disponibilitatea noastră, a românilor, de a crede tot ce e mai rău și mai murdar despre celălalt. Dacă accept că unul ca mine, fără spate, fără pile, a reușit în viață în mod cinstit, fără să se vîndă, asta ar însemna să accept că aș fi putut și eu să fac mai mult. Nu, categoric nu e de dorit să ajungi la concluzia că n-ai muncit destul sau ca nu ești îndeajuns de corect sau generos. E mult mai comod să crezi că nici celălalt nu e ceea ce pare, ba e chiar mîrșav, doar s-a zis și la televizor.

Cînd mă gîndesc cîți oameni cumsecade și bine pregătiți au fost terfeliți pe nedrept în spațiul public de la Colectiv încoace, mi se face rușine și mă întreb sincer dacă mai vreau să fac presă. Iar cînd revăd corespondențele mele de la protestele ample care au urmat după incendiu, din mijlocul zecilor de mii de oameni care ieșiseră să urle de furie în stradă, mă uit la mine ca la această naivă care chiar credea că face parte dintr-o generație ce s-a trezit și vrea să lupte pentru a salva țara asta de corupția endemică. Mă doare crunt naivitatea mea de atunci cînd, vai mie, eram convinsă că tragedia de la Colectiv ne va uni și că de-acum încolo vom trage cu toții la aceeași căruță, în numele prietenilor noștri arși de vii, și vom duce România înainte.

Dar, din păcate, e tot mai greu să fim împreună. E foarte greu sa stăm unul lîngă celălalt cînd cel care are un pic de carte îl disprețuiește profund pe cel care nu știe unde și de ce se pune cratima. Ca și cînd nivelul de pregătire ar fi mai de preț decît caracterul sau decît buna credință a cuiva. E tare greu să stăm laolaltă cînd cel care nu crede în Dumnezeu îl persiflează pe acela care încă nădăjduiește, iar cel ce pretinde că el e credincios răspunde cu înverșunare. A fi agnostic sau ateu nu garantează că ești inteligent sau integru, după cum nici bătutul mătăniilor cu profesionalism și cu broboadă pe cap nu probează automat că ești de partea Decalogului.

Și, de parcă nu eram destul de divizați, nici credincioșii nu mai sînt toți la fel, ei au fost împărțiți în două tabere, chiar de duhovnicii lor, în baza participării la Referendumul pentru redefinirea familiei. Ai votat, ești credincios „premium”! Nu ai ștampilă de vot pe buletin, nu mai primești împărtășanie. De trei săptămîni încoace, de la Referendumul la care românii s-au dovedit mult mai neascultători decît își închipuia vreunul dintre noi, mulți preoți ortodocși români nu-și revin din șoc și persistă în atitudini resentimentare față de cei care nu le-au împărtășit întru totul punctul de vedere. La o slujbă de duminică am văzut cum oameni cuminți erau atrași în păcatul mîndriei chiar de preotul lor care le spunea că ei, cei care au votat DA, sînt mai inteligenți și mai pasibili de mîntuire decît ceilalți. Am văzut preoți vorbind la predică despre partidele politice care au trădat Biserica pentru că nu și-au constrîns membrii de partid să meargă la vot și am auzit cu urechile mele cum se propagă în continuare fake news-ul despre canadienii care ar fi legalizat mariajul dintre oameni și capre.

Ăștia sîntem după trei ani de la tragedia din Colectiv. Nu doar că nu ne-am unit, ci ne-am izolat în Românii din ce în ce mai mici și mai răutăcioase. Nu doar că n-am scăpat de conducători corupți, i-am pus în capul mesei pe cei care s-au dovedit corupți, incompetenți și ticăloși deopotrivă. Nu doar ca nu s-a finalizat procesul Colectiv, el se reia de la zero. Pentru toate astea îi rog și pe ei și pe bunul Dumnezeu să ne ierte!

de Sanda Nicola, jurnalist