Brexit-ul, singura soluție

Pe măsură ce procesul de extragere al Marii Britanii din UE devine tot mai dificil, generînd diviziuni în societate, incertitudine economică și un sentiment de saturație și depresie în UK și chiar la nivelul întregii Europe, două lucruri care păreau destul de clare de la bun început devin tot mai evidente.

În primul rînd, referendumul pentru Brexit nu ar fi trebuit să aibă loc, sau în orice caz, nu în momentul și în felul în care a avut loc.

În al doilea rînd, în ciuda haosului sau tocmai din cauza acestui haos, Brexit-ul trebuie să se producă.
La punctul unu, explicațiile ar fi trebuit să fie simple și predictibile pentru oricine, inclusiv pentru fostul premier David Cameron, omul care a detonat grenada după care a părăsit scena, lăsînd în urmă responsabilitățile guvernării pentru activități mai lejere și mai bănoase.

O chestiune atît de complexă precum ieșirea din UE, care generează în egală măsură susținere și opoziție, nu avea cum să fie hotărîtă printr-un referendum cu două simple variante de răspuns. De fapt, niciun referendum nu ar fi putut să ofere o soluție simplă pentru Brexit.

Rezultatele au fost cele cunoscute. Au cîștigat, mobilizînd o majoritate cu o marjă redusă, cele mai populiste promisiuni.

Cele care asigurau, mințind cu nerușinare, cel mai clar deznodămînt: un Brexit ușor de realizat, o stopare a migrației, acces fără limite la piața europeană, bani dirijați către sistemul de sănătate, o poziție de forță în negocierile cu UE, lapte și miere, etc.

S-a dovedit evident că Brexit-ul e greu de realizat astfel încît să mulțumească pe toată lumea, că stoparea migrației e de fapt imposiblă, în unele cazuri contraproductvă, și că ea e în orice caz legată de accesul la piața europeană.

Că negocierile cu UE nu se poartă în niciun caz de pe o poziție mai puternică, ci dimpotrivă, și că toată această incertitudine nu face bine economiei.

Iar promisunea privind dirijarea contribuției la bugetul UE către sistemul național de sănătate a devenit deja minciuna definitorie pentru campania susținătorilor Brexit. Nu, acest lucru nu se va întîmpla.

Acum lucrurile sînt mai complicate ca niciodată. Va fi un Brexit dur, fără acord? Unul cu un acord nepopular, precum cel susținut de premierul Theresa May? Un acord de tip Norvegia plus, susținut de pro-europeni? Sau poate o amînare și chiar o anulare a Brexit-ului?

Indiferent de partidul pe care îl susțin, alegătorii sînt divizați pe nenumărate linii de decizie, iar premierului și Opoziției le va fi imposibil să găsească soluția care să îi mulțumească pe toți.

Și totuși, chiar din cauza acesei incertitudini, Brexit-ul trebuie să meargă mai departe.

Orice încălcare a cutumei care spune că rezultatul unui referendum (așa cum a fost el) trebuie respectat, nu va face decît să aducă mai multă diviziune, mai multă neîncredere în procesul democratic.

Forțele populiste și extremiste dn Marea Britanie, care acum își arată adevărata incapacitate de a soluționa problemele țării, vor deveni mai puternice ca niciodată.

Iar Uniunea Europeană va fi iarăși țapul ispășitor, vinovatul de serviciu pentru eșecul guvernelor naționale. Roma sau Budapesta abia așteaptă.

Brexit-ul trebuie să meargă mai departe oferind tuturor cîte ceva, în buna artă a compromisului: o ieșire din UE, dar și un acord care să ofere Marii Britanii un statut cît mai apropiat de partenerii europeni.

Soluția ar calma spiritele pe cît posibil, ar debloca situația actuală și ar lăsa viitorului o eventuală decizie de revenire în UE sau de depărtare.

de Adrian Cochino, jurnalist Realitatea.net