Cazul Al Bekeslam?

Nimeni n-ar fi putut să facă vreodată rău României socialiste. Concluzia asta cla­ră puteai s-o tragi dacă te uitai la filmele se­curiste de pînă în `89, în care Florin Piersic interpreta cu precădere rolul tînărului ofițer în luptă cu spionii străini și cu românii tră­dă­tori, pe care îi dovedea. Și încă cum! „V-am urmărit din prima clipă, știam tot ce fa­ceți, ba chiar și ce vă trece prin cap, v-am an­ticipat toate mișcările, n-ați avut nicio șan­să!” – așa se încheiau invariabil spy mo­vies made in RSR, cu acest discurs clarvăzător și atoateștiutor al tovarășului Colonel, care, deasupra securiștilor tineri, vînjoși și cre­ie­roși, fuma înțelept. Resimțind lipsa unor pelicule sereiste contemporane cu actori celebri, organele noastre s-or fi gîndit să toarne ele una, în stilul mai sus descris.

Ungurul terorist Beke din Tg. Secuiesc era supravegheat pas cu pas în­că din luna, n-o să vă vină să cre­deți, octombrie, zice un fost privighetor de televizor, ajuns purtător de cuvînt al SRI.

Toate mișcările numitului Beke, de-acasă la magazinul din centru, în care, ce să vezi, lucra, de-acolo la mall și pe urmă, rețineți, la benzinărie, au fost filmate și în infraroșu. Așa se face că vigilenții noștri agenți secreți au prins momentul în care lui Beke i s-a livrat acasă un pachet pe care scria „Pizza” – ăsta era numele de cod al operațiunii, care consta în detonarea mașinii infernale, pe 1 Decembrie, în coșul de gunoi de unde?: de lîngă magazinul lui Beke. Pare-se că teroristul voia să fie înregistrat atentatul pe ca­me­re­le magazinului, ca să și-l pună în CV. Ar fi avut loc și un conciliu al organizației „64 de comitate”, în care s-a hotărît acțiunea.

Există doar două explicații raționale pentru scenariul pe care organele au ținut cu tot dinadinsul să-l știe toată țara la amă­nunt, că așa e datina la serviciile zise secrete, nu?

Frumos story, chiar și fără Florin Piersic, despre pîndarii României. Numai că subsemnatul am văzut nepermis de multe filme, așa că nu mă pot abține să pun niște întrebări. De pildă: Beke Attila nu era venit ieri în Tg. Secuiesc din stepele Asiei, omul e de-al locului, are familie, loc de muncă. Cum să pună bomba în coșul de gunoi „cînd zo­na va fi aglomerată”, cum zice SRIcă, acolo putînd să se afle o rudă, un prieten, concitadini maghiari, presupunînd că ungurul ăsta urăște românii? Cum să spere că nu va fi prins într-un orășel ca Tg. Secuiesc? Și ce să obțină cu explozia asta? Simpatia pentru cau­za secuiască a puterilor occidentale, care iu­besc nespus terorismul de la o vreme în­coace? Aprobarea entuziastă a ungurilor din Ardeal, care din sculare în culcare nu se gîndesc decît la Ungaria Mare și abia așteaptă să se bată pentru asta pe viață și pe moarte cu vecinii lor români?

Există doar două explicații raționale pentru scenariul pe care organele au ținut cu tot dinadinsul să-l știe toată țara la amă­nunt, că așa e datina la serviciile zise se­cre­te, nu? Unu: Beke Attila, înainte de a fi un­gur sau român, e nebun. Caz în care nu mai avem ce discuta. Doi: în casa inginerului electronist Beke chiar se aflau materiale pen­tru pocnitori de Anul Nou, precum și al­te gadgeturi, pe care omul le cumpăra și le vindea, așa cum susține.

Dinamită e doar do­­rința „serviciilor” de a demonstra că se află în treabă. Să fim serioși: o acțiune teroristă maghiară în Transilvania, în acest moment, ar fi nu numai crudă, ci și aiurea pînă la absurd, stîrnind groaza și dezgustul marii majorități pașnice a maghiarilor ardeleni.

Drept care, mai pun o întrebare: s-a găsit un ungur să comită atentatul în lipsă pe-aici de teroriști islamiști? Avem un caz Al Bekeslam?

Text scris de Cristian Tudor Popescu pentru Republica.ro