Dan ALEXE: Cei care critică lentoarea și lipsa de entuziasm a Occidentului au dreptate

Cum se vede la Bruxelles situația din Ucraina?

Se vede foarte confuz, pe fun­dal de neputință. UE a fost luată cu totul pe nepregătite, încă din toam­nă, din mo­mentul refuzului, la summi­tul de la Viln­ius, al lui Ianukovici de a semna Acordul de asociere. Chiar și atunci, în ultimul ceas, șefa di­plo­mației UE, Ca­the­rine Ashton, și comisarul responsa­bil cu extinde­rea, Štefan Füle, au con­ti­nuat să facă naveta Bruxelles-Kiev, spe­rînd să-l convingă pe Ianukovici să sem­­neze. Acum, după invadarea Cri­meei și mai ales după referendumul din a­ceastă duminică din Donețk și Lu­hansk, UE nu poate decît să repete vor­be de „condamnare”, „indig­na­re” și „profundă ingrijorare”, însă nu are nici un mijloc de presiune, în afară de niș­te sancțiuni care nici mă­car nu merg atît de departe pe cît merg cele ale americanilor. Apoi, Co­misia Europeană nici nu are în aparatul său diplomatic ex­perți spe­cializați în Rusia și afacerile ru­sești… Totul e lăsat în seama ca­pi­talelor.

Este Europa pregătită să ia măsuri mai drastice în cazul în care tensiunile se amplifică?

Pregătită nu este, nu, cum spu­neam înainte, însă va fi obligată să o facă, în ciuda reticențelor multor capitale, în primul rînd Berlinul.

Parte din presa internațională critică SUA și UE pentru atitudinea blîndă, zic ei, cu care au răspuns Rusiei. Dumneavoastră cum vedeți lucrurile?

Cei care critică lentoarea și lip­sa de entuziasm a occidentului au dreptate, însă trebuie înțeles meca­nis­mul ex­trem de greoi și complex al instituțiilor UE. În cazul SUA si­tuația e mult mai simplă, de aceea și sancțiunile lor sînt mai severe și merg mai departe.

Vi se pare că UE a vîndut ucraininilor un vis al idealului european, pentru care să lupte, însă apoi, cînd i-a văzut încolțiți de ruși, s-a retras, lăsîndu-i cumva să se descurce singuri?

Este o foarte bună și succintă descriere a realității, da.

S-a vorbit despre faptul că parte din demonstranții ucraineni afișau mesaje extremiste împotriva minorităților de acolo. Ar putea o nouă putere la Kiev să fie într-un final în dezavantajul comunității de români din Ucraina?

Au și făcut-o deja. Unul din pri­mele acte legislative ale Parlamen­tu­lui de la Kiev, după fuga lui Ia­nukovici, a fost de a anula, pe la începutul lui martie, legea care per­mitea folosirea limbilor mi­no­ri­ta­re. Ucraina, ca și România de altfel, semnase deja acum cîțiva ani Carta limbilor minoritare a Consiliului Eu­ropei, însă noua putere a anulat-o. Căutînd să diminueze statutul lim­bii ruse, ei au încălcat de fapt drep­turile tuturor minorităților, inclusiv ale celei române.

Lui Dmitri Rogozin, vice prim-ministrul Rusiei, nu i s-a permis să zboare prin spațiul aerian al României, acesta aflîndu-se pe lista UE a persoanelor sancționate. „Ei bine, domnilor din România, în curînd vă vom explica totul, cine sînteți și ce credem despre voi”, a fost răspunsul său. Credeți că România va avea de suferit sau va fi afectată în vreun fel de lucrurile care se petrec acum?

Nu, nu trebuie exagerat inciden­tul. Aversiunea Moscovei e dirijată mai degrabă împotriva țărilor im­pli­cate direct în susținerea Kievu­lui și anume Polonia și țările baltice. Ro­mânia nu a făcut decît să aplice lista de sancțiuni impusă în comun de cele 28 de state membre. Ro­go­zin personal se află pe acea listă de interdicție de a pătrunde în spațiul UE. România e mai degrabă im­por­tantă pentru Mos­co­va în pri­vin­ța ati­tu­dinii pe care o avea în le­gă­tură cu Transnistria și Re­pu­bli­ca Moldova, în cazul în care con­flic­tul se extinde și acolo.

Cum va fi afectată Republica Moldova de tot ce se întîmplă acum?

Moldova riscă să fie profund destabilizată, atît din exterior, cît și din interior. De aceea UE a grăbit semnarea acordului de asociere cu Chisinăul, ca și cu Tbilisi de altfel. Moldova și Georgia vor semna a­cordurile de asociere cu UE luna viitoare, la Bruxelles, iar Moldova a primit deja, în plus față de Geor­gia, și ridicarea obligativității vizei de tip Schengen.

Poate crea această Novorussia pe care încearcă Putin să o învie un precedent periculos în politica internațională actuală?

Desigur, precedentul a fost deja creat, se întîmplă sub ochii noștri și s-a pus capăt lumii stabile și liniș­titoare pe care o cunoșteam de la acordurile de la Helsinki încoace, prin care se garanta inviolabilitatea frontierelor.

Actuala conducere a României, Guvernul mai ales, pare să critice superficial spre deloc acțiunile Rusiei, chiar dacă se petrec „peste drum” de noi. Cum vedeți poziția noastră, ca vecin al Ucrainei și membru UE / NATO față de aceste evenimente?

Superficialitatea și teama sînt de atribuit guvernului, pentru că declarațiile lui Traian Băsescu sînt mult mai ferme. Guvernul are însă în spate oameni care nu doresc ni­ci un fel de supărare cu Moscova, atît din considerente economice, sau per­sonale, cît și din motive generate de o ideologie deformată și defor­man­tă: aceea de a considera Rusia oligarhică și autoritară de astăzi un fel de continuatoare a idealurilor so­cialiste, cînd e vorba de fapt de un regim mai apropiat de cel din Chile din vremea lui Pinochet, de­cît de un paradis al muncitorilor și țăranilor.