De ce CNATDCU: Comisiile de etică ascund gunoiul sub preş
Cap în cap 31 octombrie 2016 Niciun comentariu la De ce CNATDCU: Comisiile de etică ascund gunoiul sub preş 16S-a vorbit prea puţin despre Comisiile de Etică din cadrul universităţilor, posibila destinaţie a analizării plagiatelor din doctorate, în cazul în care Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU) ar rămîne fără această atribuţie. Aceste comisii nu sînt credibile, cel puţin acum, pentru a verifica dacă o teză de doctorat respectă regulile academice. Să luăm cazul Iaşului şi a celor cinci instituţii de învăţămînt superior de stat. În primă fază, situaţia pare roz: toate au pe site Coduri, Regulamente, principii unde plagiatul este combătut, înfierat, demonizat. În practică, e diferit.
La Universitatea de Arte „George Enescu”, Codul Etic spune că „sesizările şi reclamaţiile se depun în termen de 30 de zile de la evenimentele care constituie subiectul acestora”. Dacă de la susţinere au trecut trei luni, s-a terminat. Apoi, o contradicţie: „nu se acceptă reclamaţii din partea altor persoane decît a celor direct afectate” şi „sesizările pot aparţine oricărui membru în comunitatea academică”. Deşi se scrie că Raportul anual al Comisiei este public, nu poate fi identificat pe site.
La Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad”, există postate, pe site, mai multe documente dedicate eticii universitare, precum şi Rapoartele anuale. Spre deosebire de Arte, orice persoană din universitate sau din afara acesteia poate depune sesizări şi reclamaţii. Partea pozitivă se încheie aici: fiul unui fost rector al acestei universităţi a fost acuzat de plagiat masiv în lucrarea de doctorat şi într-un articol ştiinţific. În ambele cazuri, Comisia a respins acuzaţiile, în cazul articolului motivaţia fiind hilară: „n-a fost nici o intenţie de plagiere”. Asta deşi unul dintre cei plagiaţi, un profesor din Noua Zeelandă, a confirmat încălcarea regulilor, iar lucrarea a fost scoasă de pe site-ul revistei unde fusese publicată.
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”: deşi, în spaţiul public, au apărut acuze de plagiat la adresa unor foşti doctoranzi, Comisia de Etică nu a analizat cazurile. Într-o declaraţie pentru un săptămînal local, un membru al Comisiei a spus că forul din care face parte nu se poate autosesiza. Spre deosebire de Universitatea de Ştiinţe Agricole, aici se păstrează confidenţialiatea autorului sesizării. Aici există poate singurul caz de lucrare de doctorat dovedită drept plagiat, cea a lectorului universitar Olesia Mihai (Lupu).
Cel mai modern Cod de Etică poate fi întîlnit la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi”, documentul fiind diferit prin abordare faţă de cele ale altor universităţi ieşene. În cazul plagiatelor, se menţionează, în premieră, responsabilitatea îndrumătorilor. Pentru valabilitatea unei sesizări, termenul maxim care a trecut de la momentul abaterii este de şase luni. Nici la Politehnică nu poate fi găsit pe site vreun raport al Comisiei.
Pe site-ul Universităţii de Medicină şi Farmacie (UMF) „Gr. T. Popa” poţi găsi cel mai uşor informaţii despre Comisie: există un link chiar pe prima pagină. Sînt postate toate deciziile şi rapoartele, din 2009 şi pînă acum. Spre deosebire de „Cuza”, UMF se poate autosesiza „în cazurile de notorietate sau cele evidente”.
În condiţiile în care plagiatul din universităţile româneşti este o plagă, existînd suspiciuni că mii de doctorate sînt fraudate, instituţiile de învăţămînt superior făcînd, în ultimii ani, prea puţin pentru a le identifica – ba, uneori, dorind făţiş să le ascundă – a abilita, deodată, aceste comisii cu sarcina CNATDCU seamănă cu mîngîierea pe cap a unui băieţel foc de obraznic, căruia îi spui: „Pînă acum ai făcut ce-ai făcut, dar de-acum înainte, gata, să fii cuminte!”
Text de Sorin Semeniuc, jurnalist de investigație
Adaugă un comentariu