Învățămîntul românesc e un fel de cimitir de vocații
Cap în cap 22 mai 2012 Niciun comentariu la Învățămîntul românesc e un fel de cimitir de vocații 1OPINIA VECHE: Considerați că recentele cazuri de plagiat sînt doar cîteva exemple ale unei situații mult mai ample, naționale chiar?
IULIAN COMĂNESCU: Da, probabil că plagiatul e foarte răspîndit și probabil că există în România și o specie de plagiat inocent. Atîta am fost frecați la cap cu învățat comentarii literare pe dinafară, la liceu, că a papagalici lucruri ni se pare suprema virtute intelectuală. Am și exemple. Acum vreo trei ani, organizam un concurs care avea ca miză o vizită în Parlamentul European a unor fete de liceu interesate de tematica UE. Fetele trebuia să scrie articole despre instituții și alte noțiuni europene, pentru un wiki numit Eurospeak.ro, pe care l-am îngrijit cu folos cîtăva vreme. La un moment dat, nu știu ce mi s-a părut în neregulă și am căutat două-trei fraze ale fetei pe Google. Textul respectiv era copiat de undeva. Iar întîmplarea face că respectiva era, printre altele… membru în corul unei biserici. Presupun că nu și-a dat seama ce a făcut.
O.V.: Dacă problema este învățămîntul superficial de după ’89, vedeți vreo „rezolvare”? Mai ales privind la ultimele propuneri la Educație și calificarea acestora.
I.C.: Habar n-am ce rezolvări se pot găsi. Am la activ o serie de traininguri de comunicare – din Armenia pînă în România și de la politicieni la jurnaliști și oameni de afaceri – și de fiecare dată mi s-a părut că oamenii care mă ascultă sînt receptivi, curioși și normali la cap. Și nu mă consider un geniu profesoral deloc, e doar una din activitățile mele. Dar presupun că problema e la cei care predau, fiindcă învățămîntul românesc e, din păcate, un fel de cimitir de vocații, o slujbă pîrlită și exasperantă pe care ajungi să o faci fiindcă nu ai fost în stare de nimic altceva, în direcția în care te-ai dus. Există tot felul de absolvenți de facultăți inutile care n-au avut ce face cu pseudoștiința lor și ca urmare au eșuat prin licee unde încearcă să-i inoculeze pe copii cu respectiva pseudoștiință. Nu e o plăcere să îmbătrînești, dar mă bucur că nu mai sînt licean.
O.V.: De la cazul Corina Dumitrescu încoace presa a devenit foarte atentă la noile numiri, chiar și la alți politicieni, nu neapărat la Educație. E doar o campanie împotriva actualei conduceri sau o evoluție reală a presei, care va fi mai atentă de acum la acest aspect al politicienilor?
I.C.: Sigur că și Corina Dumitrescu, și Mang au fost plimbați mai ales prin outlet-urile media dușmănoase cu USL și prietenoase cu PDL. Dar asta nu-i absolvă de vină nici pe una, nici pe celălalt. Atîta cît mi-am dat eu seama, dovezile sînt concludente și nu prea avem ce procese de intenție să le facem celor care au descoperit cazurile.
Sigur că se poate căuta și în partea cealaltă. Mie masterate ca al Elenei Udrea nu-mi inspiră deloc încredere – deși nu sugerez că ar fi vorba de plagiat.
O.V.: Pot aceste evenimente (demiterea sau depunerea demisiei a miniștrilor cu probleme) să mai creascã încrederea publicului român în mass-media și rolul acesteia în societate?
I.C.: E cale lungă pînă acolo, mai ales că după ce a stabilit fapte valide, presa tinde să se isterifice pe tema respectivă pînă la momentul la care publicul cu discernămînt devine sătul de toată povestea și autorul faptelor e victimizat.
Ioan STOLERU
Adaugă un comentariu