Lecțiile primelor 100 de zile ale președintelui Trump

Mandatul lui Donald Trump a început cu un discurs violent împotriva celor care nu îi împărtășesc valorile, fie ei din SUA sau de peste granițe, discurs care a oferit o primă lec­ție celor ce credeau că, odată ajuns la Casa Albă, noul șef al statului va renunța la comportamentul diviziv din campanie.

Următoarele 100 de zile au oferit cîte o lecție importantă tuturor: alegătorilor celui de-al 45-lea președinte, celor care au ales să rămînă acasă la vot și i-au facilitat astfel vic­toria, opozanților săi, cetățeni sau politicieni și chiar lui Donald Trump. Nu toți au fost dispuși să învețe.

Cel puțin o parte dintre alegătorii lui Do­nald Trump dau deja semne de dezamăgire post-electorală, una dintre cauze fiind re­for­ma asigurărilor de sănătate.

E neclară încă proporția nemulțumi­ților, știm că este vorba despre cei cu venituri mici, mulți dintre ei votanți ai lui Obama care s-au simțit între timp părăsiți de Partidul De­mo­crat și au găsit alinare în promisiunile lui Trump pentru „americanul obișnuit”.

După o tentativă eșuată de înlocuire a Oba­macare, republicanii au reușit o victorie în Camera Reprezentanților. Această „victorie” i-ar putea însă lipsi de asigurări de sănătate pe milioane de americani. Victimele vor fi în primul rînd cetățenii cu venituri mici, iar efectul electoral s-ar putea vedea la legislativele din 2018.
Apropo de americanul obișnuit, alegă­tor al lui Trump și nu numai, e greu de spus cum trebuie să se fi simțit atunci cînd preșe­din­te­le declarat anti-sistem a luat în adminis­tra­ție o echipă de miliardari, chiar cei care con­trolează sistemul financiar și economic al SUA. Ce surpriză, reforma fiscală propusă recent de administrația Trump îi favori­zea­ză în primul rînd chiar pe aceștia.

Promisiunile anti-sistem nu au fost foarte vizibile nici pe plan extern, unde preșe­din­tele a continuat, în mare, po­li­tica predecesorului său. Une­le diferențe au fost vizibile, ce-i drept, mai exact gafele și nonșalanța cu care Trump s-a răzgîndit în multe dosare, inclusiv Siria, Chi­na, NATO.

Cei care l-au preferat pe Trump „criminalei” Hillary Clinton au avut probabil o re­velație atunci cînd noul președinte a atacat Siria sau a dat mînă mult mai liberă mili­tarilor săi în operațunile antitero, măsură ce pare să fi dus la creșterea numărului de victime civile.

Undeva în adîncul sufletului îmi doresc să cred că cei mai dezamăgiți după primele 100 de zile sînt cei cu vederi politice de stînga, nu neapărat din SUA, care explicau cum Clinton nu merită votată nici măcar ca mă­su­ră de blocare a lui Trump.

Cu politicile împotriva migranților, mă­su­rile de încurajare a poluării, planurile fiscale destinate celor bogați, deschiderea afi­șa­tă față de lideri autoritari din țări precum Tur­cia sau Filipine, cu impunerea unui judecă­tor conservator la Curtea Supremă, cu stilul au­toritar de guvernare și, în general, discursul împotriva valorilor progresiste, Trump le-a dovedit că poate fi tot ce e mai rău și ceva în plus. Efectele acestor măsuri se vor resimți pe termen lung.

Urmărind dezbaterea pe tema ale­geri­lor prezidențiale din Franța, unde cel puțin o par­te a stîngii alege să ignore pericolul Frontu­lui Național, e clar că nu toți au învățat lecția lui Trump.

În mod clar, cea care a eșuat lamentabil în a învăța ceva în toate aceste luni este Hi­llary Clinton. Fosta candidată a democra­ți­lor a ieșit recent din izolarea auto-impusă pentru a ne spune că de vină pentru ale­ge­rea lui Trump nu ar fi lipsa ei de credibilitate, ci doar o conjunctură nefericită, inter­fe­rența Rusiei și a FBI-ului.

Pentru binele Partidului Democrat, Clin­ton trebuie să rămînă chiar asta, o fostă can­di­dată care se auto-iluzionează, iar purtă­to­rii de cuvînt trebuie să își readucă aminte de soarta alegătorilor pe care i-au pierdut pe drum. Faptul că cele mai puternice voci ale partidului sînt acum Bernie Sanders și Eli­za­beth Warren poate fi încurajator.

Poate cea mai importantă lecție a acestor 100 de zile este cea învățată atît de Trump, cît și de opozanții săi, în dosare precum cel al ordinului privind stoparea migrației, in­clu­siv a refugiaților. Justiția a funcționat și a blocat în mai multe rînduri măsuri profund discriminatorii pe care președintele credea că le va impune fără probleme.

Trump a aflat că nu poate altera peste noapte o democrație puternică. Opozanții săi, simpli cetățeni care au ieșit atunci în stradă sau oficiali din diverse state care au atacat în instanță decretele, au înțeles că valorile în care cred trebuie apărate în continuare, în­tr-o lungă luptă care ar putea dura încă pa­tru ani sau poate opt sau poate pentru totdeauna.

de Adrian COCHINO