Lista cu demisii a președintelui

La mai bine de un an de la in­ves­tirea lui Donald Trump ca pre­şe­din­te al Statelor Unite ale Americii, a­le­gătorii americani, fie că este vorba de cei care i-au stat alături, fie de cei care i s-au opus sau care pur și sim­plu au ales să nu participe la vot, au primit o lecție dură despre cît de bi­ne poate conduce un președinte lip­sit de experiență în guvernare sau în domeniul militar. Unul dintre mo­ti­vele invocate tot mai frecvent pentru a evidenția proasta guvernare a pre­ședintelui se referă la multiplele de­misii și demiteri, care au arătat că pro­priul său aparat administrativ ca­ută să se distanțeze de imaginea sa.

La începutul lunii, pe 6 martie, Ca­sa Albă anunţa demisia lui Gary Cohn, principalul consilier econo­mic al președintelui Donald Trump. Conform Reuters, motivul de­mi­si­ei sale a fost intenția anunțată a pre­șe­dintelui de a impune tarife asupra im­porturilor de oțel sau aluminiu, ca­re vor afecta țările vecini, Ca­na­da și Mexicul. Cu toate acestea, tot Reu­ters prelua dintr-un comunicat al Ca­sei Albe o declarație făcută de con­silier după răspîndirea deciziei în spațiul public, în care acesta a­fir­ma că – „A fost o onoare să îmi ser­vesc țara și să implementez politici e­conomice de stimulare a creșterii, în folosul poporului american, în spe­cial aprobarea reformei istorice a fiscalității. Îi sînt recunoscător pre­șe­dintelui pentru că mi-a oferit a­ceas­tă ocazie și îi urez lui și ad­mi­nis­tra­ției mari succese pe viitor”.

Lista demisiilor a ad­mi­nis­tra­ție Trump a început însă în august 2017, odată cu plecarea lui Steve Ba­nnon, consilierul care se ocupa de stra­tegia președinției. Bannon a fost demis din funcție, conform unor per­soane apropiate citate de co­ti­dia­­nul New York Times, după ce a a­cord un interviu publicației cu o­ri­entare de stînga, American Pros­pect, în care a criticat poziția pre­șe­din­te­lui față de relația cu Coreea de Nord. După ce a părăsit Casa Albă, Ba­nnon s-a întors la conducerea plat­for­­mei de dreapta Breitbart News pî­nă în luna ianuarie cînd a de­mi­sio­­nat, după publicarea volumului „Fire and Fury: Inside the Trump White House”, în care apăreau o se­rie de comentarii critice ale acestuia la adresa lui Donald Trump și a an­turajului său. Bannon a fost privit ca una dintre principalele surse ale a­u­torului, Michael Wolff, și a atras a­su­pra sa o reacție violentă a pre­șe­din­telui, care spunea, citat de ziarele a­mericane, că fostul consilier „și-a pier­dut mințile”.

Anul 2018 a început tot cu stîn­gul pentru Trump, căci în luna fe­bru­arie își prezenta demisia Rob Por­ter, șeful de personal al ad­mi­nis­trației prezidențiale. Acesta a fost a­cuzat public de violență do­mes­ti­că, de către două dintre fostele soții, Col­bie Holderness și Jennifer Willoughby, care au ales să vor­beas­că public despre abuzuri în Daily Mail și The Intercept. Colbie Hol­der­ness a dat către publicare și do­uă fotografii în care puteau fi re­cu­nos­cute semne de agresiune ce s-ar fi da­torat, spunea ea, unei lovituri de-a lui Rob Porter. Într-o con­fe­rin­ță de presă organizată după pleca­rea șefului de personal, cunoscut și pen­tru implicarea în pregătirea dis­cur­­sului președintelui de la Formul E­conomic Mondial de la Davo, Sa­rah Sanders, purtătoarea de cuvînt a Ca­sei Albe, spunea că –„ Președintele și secretarul general aveau deplină în­credere în capacitatea și per­for­man­țele sale”. În cadrul conferinței au fost citite cîteva rînduri scrise de Rob Porter, prin care acesta susținea că do­vezile ce îl încrimineză sînt de­par­te de adevăr.

Imediat după Rob Porter, una din­tre cele mai vechi colaboratoa­re a­le lui Donald Trump, directoarea de comunicare Hope Hicks și-a a­nun­­țat retragerea din funcție. Ves­tea a fost făcută publică tot de către pur­tătoarea de cuvînt a președinției Sta­telor Unite, care a subliniat că de­ci­zia nu este legată de faptul că Hicks a depus mărturie, cu cîteva zile î­na­inte, în fața unui comitet al Con­gre­sului SUA, în cadrul anchetei care vi­zează amestecul Rusie în ul­ti­me­le alegeri prezidențiale.
Nici alte decizii luate de către pre­ședinte de-a lungul mandatului nu au fost foarte apreciate în spa­ți­ul public, iar reacțiile sale impulsive și discursurile nepotrivite nu au fă­cut decît să-i atragă antipatia și mai pu­ternic. Cît despre promisiunile pe ca­re le făcea în timpul campaniei, ce­le mai multe dintre ele sînt fie irea­li­zabile, fie atrag după ele o serie de con­secințe care pe termen lung vor fi dăunătoare.