PSD și aliații săi, dușmanii care te ajută la greu

Vă scriu sincer că nu înțeleg ce au vrut să obțină PSD și ALDE prin inițierea procesului de revocare a procurorului șef al DNA. Mă rog, ce a urmărit pe lîngă răzbunarea por­nită din ura și din disperarea celor care au fost sau vor fi închiși.

Cel mai probabil, acest demers are șanse zero să reușească, avînd în vedere modul cum a fost în pus în practică de către așa zi­șii strategi ai coaliției de guvernare. Secției de procurori a Consiliului Superior al Ma­gistraturii (CSM) îi va fi foarte greu să dea un aviz favorabil revocării, doar pe baza acelei compuneri de absolvent al cursului de limbă de lemn pentru avansați pe care ministrul Justiției a numit-o, exagerînd, „raport privind activitatea managerială de la Direcția Națională Anticorupție”.

Nici un profesionist din cadrul CSM, oricît de pornit ar fi pe Laura Codruța Kovesi, nu va putea lua în serios un document oficial care începe cu sintagmele de student mediocru „avem o justiție – unii spun că e bună, alții spun că e rea”, continuă cu prezentarea cv-ului lui Tudorel Toader (absolut irelevant în context) și cu precizarea „după alte șase luni, se împlinește un an de la preluarea dem­nității de ministru al Justiției, tot îm­preună ne aflam în același loc și vă voi prezenta raportul…”. Cine se aflau în ace­lași loc, jurnaliștii, membrii CSM sau pre­ședintele României? Nu e clar.

Klaus Iohannis a anunțat deja, printr-un comunicat de presă dat imediat după ce ministrul Justiției a citit „în diagonală” ra­portul, că nu o va revoca pe Laura Codruța Kovesi „avînd în vedere lipsa de claritate” a actului de 36 de pagini. De altfel, șeful statului nici nu prea are de ales, pentru că nici domnia sa nu poate lua o decizie cu consecințe atît de importante pentru Româ­nia doar pe baza acelei analize oficiale care are ca note de subsol trimiteri la articole de presă.

În plus, avînd vedere emoția cu care este înconjurată în prezent procuroarea șefă a DNA de către o parte din societate, în joc nu este doar funcția acesteia, ci însăși viito­rul politic al președintelui. O decizie de revocare ar echivala, în acest moment, cu sfîrșitul sim­bolic, înainte de termen, a mandatului său. Și, oricît de dezinteresat de funcția de la Co­troceni pare Klaus Iohannis, mă îndoiesc că e dispus să își asume o astfel de acțiune si­nucigașă politic.

În aceste condiții, planul PSD-ALDE de revocare a Laurei Codruța Kovesi nu nu­mai că nu le aduce nici un beneficiu concret celor două partide, dar îi este foarte util tocmai procuroarei șefe. În loc să o doboare, coali­ția de guvernare a pus umărul la revigora­rea popularității magistratei, într-un mo­ment în care chiar și susținători fervenți ai luptei anticorupție, printre care mă număr și eu, începuseră să își pună întrebări serioase cu privire la numeroasele greșeli și controver­se care au apărut la DNA în ultimul an și cîteva luni.

Și îi este foarte util lui Klaus Iohannis, care a redevenit din nou ultima speranță a societății civile pro Occidentale, la doar o lună după ce șeful statului pierduse puncte importante de imagine acceptînd-o fără reți­nere premier pe Viorca Dăncilă, dînd „o nouă șansă” PSD-ului.

Iar din tot acest scandal, reiese încă o dată că social democrații, cu toate milioanele de euro furate, are strategi extrem de proști, dar tocmai asta a fost în ultimii 15 ani șansa României. Deși acest partid profund corupt se bazează pe un electorat extrem de stabil, nu doar că a reușit să piardă bătălii politice importante, ci și să îi ridice electoral pe cei mai mari dușmani ai săi.

Așa s-a întîmplat în 2004, cînd strategii PSD nu au anticipat furia populară împotri­va arogantului și coruptului Adrian Năstase, dar nici puterea lui Traian Băsescu de a con­vinge electoratul că este „răul mai mic”. La fel s-a întîmplat în 2007, cînd același Traian Băsescu, devenit între timp președintele țării, dar intrat într-o scădere importantă în sondaje, a fost recredibilizat printr-o abuzivă sus­pendare, pînă la a fi readus la Cotroceni de 75% dintre participanții la referendumul de­clanșat împotriva sa.

La fel s-a întîmplat și în 2014, cînd Vic­tor Ponta era mult prea sigur de victoria în alegerile prezidențiale. Va rămîne probabil în istorie declarația sa de dinainte de înfrîngerea rușinoasă: „Nu voi participa la dezbateri înainte de primul tur, îmi voi lua pop­corn şi mă voi uita la ceilalţi candidaţi. Pornesc de la 40% din voturi, restul depin­de de mine”. Nici măcar Klaus Iohannis nu a crezut că va cîștiga președinția – nici nu cred că și-a dorit cu adevărat – dar aroganța lui Victor Ponta și abuzurile la urne împotriva votanților din diasporă au răsturnat balan­ța alegerilor în ultimul moment.

De ce nu a învățat nimic PSD-ul din toa­te aceste erori pe care le-a făcut? Pentru că nu se poate abține: cere-i unui lup să nu mai mănînce carne și unui hoț să nu mai fure. Vei eșua lamentabil. Primul va continua să vîneze în legea lui, cel din urmă va încerca să își facă singur legea. Prin urmare, soluția este să ții lupul în pădure și hoțul la puș­cărie. De aici toată bătălia, de aici toată răs­colirea ultimilor ani.

În fine, o rațiune ar putea avea totuși de­mersul de revocare a procuroarei șefe a DNA. Liviu Dragnea își dorește foarte mult să fie reconfirmat ca lider suprem al PSD la congresul extraordinar din martie. Dar pen­tru asta trebuia să le ofere ceva solid cole­gi­lor săi care au început să îl conteste tot mai pe față. Iar cel mai convingător trofeu era în­săși capul Laurei Codruța Kovesi. Sigur, nu îl va avea pe o tipsie, așa cum își dorește, dar pînă cînd apucă Iohannis să lămu­reas­că chestiunea, Liviu Dragnea speră să se va­dă reconfirmat „în unanimitate”.

Desigur, dacă va obține acest deziderat, înseamnă că nu numai alegătorii PSD pot fi păcăliți cu promisiuni mincinoase, ci chiar și baronii locali ai partidului.

de Răzvan Chiruță, jurnalist