Solidaritate europeană?
Cap în cap 26 mai 2010 Niciun comentariu la Solidaritate europeană? 0De cînd a apărut criza din Grecia, aparenta armonie a UE – un paradis al negocierilor, bazat pe tratate și acorduri complicate, menite să protejeze interesele și suspiciunile fiecărui stat membru – s-a transformat într-un adevărat viespar. Au apărut mari neînțelegeri între țările membre: trebuie sau nu ajutată Grecia? Germania s-a opus (deși are interese economice puternice în Grecia), așa încît ideea de solidaritate europeană a sucombat brusc. Pînă la urmă, s-a ajuns la un acord, dar – conform unor declarații oficiale – numai după ce președintele Sarkozy a amenințat că Franța se va retrage din zona euro dacă Germania va continua să se opună.
Complicațiile însă abia încep. Newsweek anunța pe copertă, acum două săptămîni, The End of the Euro și dedica un dosar special acestui subiect. Mai toată presa care contează în lume s-a ocupat, de atunci, de „salvarea euro”, elaborînd scenarii peste scenarii. Stratfor, o agenție privată americană specializată în probleme de securitate, a făcut un studiu din care rezultă că, pentru orice țară, retragerea din „Euroland” ar fi mult prea costisitoare. Între timp, alte țări fac planuri de reducere a cheltuielilor publice pentru a susține moneda euro (în picaj la burse): de exemplu, Spania economisește 15 miliarde, iar Belgia va trebui, în următorii 4 ani, să economisească 22 de miliarde. Tot ce se știa sau părea să se știe acum vreo doi ani se schimbă acum radical: de exemplu, că Spania a devenit a patra economie a zonei euro și e în creștere. Există teama că probleme asemănătoare cu ale Greciei ar putea apărea și în Spania, Portugalia, Italia sau România. Simplificînd puțin lucrurile, am putea observa că adevărata criză economică abia acum își arată colții în UE: după ce a izbucnit criza din SUA, statele europene s-au apucat să salveze bănci (private, desigur). Acum, statele sînt puse în situația de a se salva pe ele însele, în ansamblu. Băncile s-au redresat între timp, acum „găurile” sînt în banii publici.
Toate aceste complicații economice – și dezacordurile pe care le-au generat – reiau discuțiile despre viitorul UE. Există propunerea (cu care Franța și Germania sînt de acord) ca bugetele naționale să treacă întîi prin Parlamentul European (asta pentru a se evita cheltuieli publice iresponsabile precum cele făcute de Grecia de ani buni încoace). Se propune și „unificarea” fiscalității la nivel european – sau măcar elaborarea unor norme comune europene pe acest plan. Ceea ce ar slăbi suveranitatea statelor naționale și ar presupune modificarea unor acorduri și tratate europene (adică iar negocieri…). Un lucru e clar: la greu, „solidaritatea europeană” n-a funcționat. În vremuri de criză, guvernele naționale se retrag în spatele „intereselor naționale” (eventual cu oarecare accente electorale: în Germania vor fi în curînd alegeri, așa că e greu și riscant de explicat, pentru politicieni, că banii contribuabililor germani trebuie să acopere pagubele create de guvernul grec). Deocamdată, UE rămîne ceea ce este: o alianță de state naționale care, oricîte reguli și tratate ar avea, funcționează greoi. Iar la greu, riscă să se blocheze.
Mircea VASILESCU
Adaugă un comentariu