Ungureanu a fost un semnal de altceva

OPINIA VECHE: Cum a fost primită în presă, în seara cu pricina, vestea numirii lui Ungureanu ca noul prim-ministru?

IULIAN COMĂNESCU: Din­co­lo de o analiză riguroasă, percep­ția mea personală e că a fost un soi de oftat de ușurare. Piața Uni­ver­si­tă­ții a arătat că există o specie de aver­siune față de guvernare, ce carac­te­ri­za și caracterizează încă un segment mare, centrist, al electoratului, care pînă acum nu a fost activ mai deloc. Pe acest fond, începuseră să se ve­hi­cu­leze nume de „cadre de nă­dej­de” ale PDL, gen Anca Boa­giu. Un­gu­rea­nu a fost un semnal de altceva.

O.V.: Ce efect „de marketing” ar avea pentru PDL numirea lui MRU ca prim ministru?

I.C.: În primul rînd descarcă o parte din nota de plată a guvernării în ultimele luni ale ciclului electo­ral. PDL-ul ar putea să-și vadă de re­organizarea politică și pregătiri de alegeri.

O.V.: Va reuși acesta să „spele păcatele” PDL-ului înainte de alegeri, să mai curețe din imaginea parti­du­lui?

I.C.: Nu neapărat să o curețe, cît să împiedice alterarea care ar fi continuat să aibă loc. Și, desigur, e vor­ba mai mult de imagine, decît de ac­țiune politică propriu-zisă, fiindcă un guvern de tranziție, cu un mandat atît de limitat în timp, nu poate rezolva toate carențele îndelungatei și lipsi­tei de fantezie guvernări Boc.

Pe de altă parte, din punctul de vedere al președintelui Băsescu, a vîrî cărbuni în PDL nu e neapărat strategia politică numărul unu. Lu­cru­rile nu sînt limpezi acolo, Elena Udrea și toți ceilalți au plecat de la Palatul Victoria, dar în structurile de partid sînt bine, mersi. Deci cred că în alegeri se va defila cu una din fantasmele gen Mișcarea Populară, care între timp va prinde contur, cu sau fără un PDL întreg și influent în nucleu. Depinde cum își vor juca și această carte. Cînd aud aiureli gen „Electoratul are nevoie de o construcție amplă de dreapta”, îmi vine să mă duc în Piața Universității. Dreapta pe care o fîlfîie politrucii PDL pe televiziunile și site-urile pri­e­tene e infestată de birocrați și letală pentru clasa de mijloc și inițiativa privată din România. E destul de clar cine are nevoie de dreapta aia: chiar birocrația, clientela politică și în ultimă instanță înșiși politicienii care fredonează respectiva mantră. E la fel de credibil ca pretențiile USL că ar fi nevoie de nu știu ce stîn­gă. De fapt, vorbim de o adu­nă­tură mult mai omogenă decît pare, care clivează pe electorat și probabil va mai prinde un ciclu electoral într-o formă sau alta. În 2016, însă, scena politică ar putea arăta cu totul diferit.

O.V.: Poate acesta să se de­ba­ra­se­ze de imaginea de subordonat al lui Băsescu, așa cum a fost vă­zut Emil Boc?

I.C.: Da, dar depinde în primul rînd de Traian Băsescu. Probabil că Ungureanu va căuta să etaleze o re­la­­ție mai distantă decît cea pe care a avut-o Emil Boc cu Traian Băses­cu, iar Traian Băsescu, la rîndul lui, nu are interesul să repete rutina pa­ternalistă pe care a afișat-o cu Boc. Dar, sigur, acestea sînt raționalizări. În definitiv, Băsescu n-a avut nici un interes să se poarte nici cu Emil Boc așa cum s-a purtat cu Emil Boc.

O.V.: Îl vedeți pe MRU ca pe un politician concentrat înspre a-și contura o anume imagine în pre­să?

I.C.: Da, am scris despre asta în „Dilema”. Simptomatic e episodul în care cere demiterea directorului Transelectrica, care n-a făcut decît să gîngăvească ce gîngăvește mai toa­tă autoritatea cînd sînt intempe­rii. Deocamdată, trăgînd linie și adu­nînd, sînt mai multe inconsecvențe în traseul public al lui Ungureanu. Probabil că de-acum vom vedea o anu­mită consistență, nu numai din cal­cul, ci și fiindcă Ungureanu pare a o fi apucat pe o traiectorie politică, pe care va evolua mult și bine. Dar, sigur, cu viitorul mai vedem noi.

Iulian COMĂNESCU