Amendament la legea junglei

Am devenit niște javre ordinare. Noi, jur­naliștii, nu mai sîntem cîinii de pază ai de­mocrației, fiindcă am mușcat mîna stă­pînului atunci cînd a devenit abuziv. Fi­in­dcă am „lătrat” cînd lucrurile au luat-o razna, cînd învățămîntul a fost crempoțit de proiecte de legi fără noimă, cînd oa­menilor care au muncit o viață nu le-a ră­mas decît să doarmă sub cerul liber, cînd pro­fesorilor li s-a tăiat jumătate din sa­lariu. Asta ne-a făcut mai mult decît an­ti­pa­tici pentru cei de la conducerea țării – am devenit de-a dreptul o amenințare pentru securitatea națională. S-ar zice că s-a dus naibii rolul nostru, scopul existenței de jurnaliști.

Urmează să fim luați de hingheri și eu­tanasiați profesional, dacă se va dovedi că suferim de rabie, de isterie colecti­vă. „Liberarul” Ghișe s-a gîndit „să mer­gem să ne căutăm” la psihiatru și dacă se va dovedi că sîntem nevrotici și ne ie­șim din sărite cînd vedem că politicienii a­fundă tot mai tare țara în criză, să nu mai putem profesa. Ar trebui să ne luăm gîn­dul de la articole scrise cu „vînă”, cu „nerv”. Însă nu vom face acest lucru.

Nu vom scrie „știri pozitive” doar ca să mascăm realitatea și să ne salvăm pie­lea. Nu vom ataca, ci doar vă vom pre­zenta lucrurile așa cum sînt. Noi, cei de la Opinia Veche ne vom continua rebeliu­nea și vom rămîne „neatîrnați”. Nu ne spe­rie adevărul. Îl căutăm chiar și așa du­reros cum e el, pînă cînd vom da și de o oază de încredere. Vom merge ca și în ceilalți ani după oameni minunați chiar pînă dincolo de capătul țării, ca să vă dovedim că există povești uimitoare de viață în simplitatea lor. Cînd ne vom întoarce prin preajma facultății, vă vom arăta că alături de locurile de pierzanie sînt și crîșme în care cultura este din nou la modă. Ne vom încreți împreună frun­țile cînd vor întîrzia bursele și vom încerca să găsim alternative dacă nu se vor mai deconta biletele RATP. Vom încerca să fim mîndri de universitățile la care în­vățăm, chiar dacă facem ore în corpuri de clădiri care aproape se pră­bu­șesc peste noi. Nu vom hăcui limba ro­mâ­nă, nu vom scuipa, nu vom ocărî, nu vom sări la be­re­gată, chiar dacă pro­cedînd astfel unii co­legi de breaslă nu ne vor numi jurnaliști.

Deși nu plecăm la drum cu prea mult spri­­jin și prea multe semne bune, ră­mî­nem pe redute cu privirea trufașă a tî­nă­rului care își permite să sfideze degene­ratul climat actual. Nu vom accepta să ne lăsăm îngenunchiați de furie și trivialitate. Ne îngăduim să ne mai „jucăm” de-a verbul sucit hîtru și de-a știrea scrisă obiectiv. Așa, ca să le demostrăm guver­nan­­ților că nu toată presa e de toată bat­jo­cura și de toată jena. De vom derapa, va fi nu din rea credință, ci fiindcă ne-a prins răsăritul zilei de luni încă scriind de zor.

Laura PĂULEȚ