Balada românului colportor

Românilor le-a plăcut dintotdeauna bîrfa. Aia de la marginea uliței, din dosul por­ții, mereu spusă cu mîna la gură și în­de­ajuns de subtil încît să ajungă, din om în om, la tot satul. Pentru că îi doare capra ve­­cinului mai tare ca orice necaz sau boa­lă. Nu e neapărată nevoie să fie capra ce­lui­­lalt mai grasă ca a lor sau să dea mai mult lapte. Sau pe lîngă vina de-a avea ceva pe lîngă gospodărie, să mai aibă și vre­un alt viciu „banal”, precum dragul de cin’zeciul de la prima oră. Ei vor găsi acel ce­va in­trigant și-i vor amplifica po­ten­ția­lul ca-ntr-o alegorie caracteristică ba­la­de­lor po­pulare. Din această perspectivă am putea să vedem poporul român ca a­vînd o au­ten­­tică vocație de jurnalist: să a­fle su­biec­tele, să le stoarcă de tot ce-ar pu­tea fi de in­teres public și dincolo de el. Iar mai pe ur­mă, să o împrăștie în cea mai adecvată for­mulă în care să se asigure că nu a ră­mas nimeni neinformat. Însă nu, pentru el zvonul nu are savoarea cvasi-in­te­lectuală a acelei șuete de salon, unde bîr­fa iese în ro­tocoale relaxante de pe bu­ze­le aristo­craților care fumează cu port-țigaret. Are o dimensiune abisală, aproape ta­natică. E îmbîcsită de frustrare, plină de ură și oftică și vectorizată atît cît să pro­voa­ce o nenorocire care să se rostogo­leas­că peste toată lumea.

Românului colportor nu-i plac se­cre­te­le. Îl irită mai tare ca orice aftă și îi sînt mai incomode decît orice ghimpe în coas­tă. De aceea o să se facă frate cu orice drac ca să afle despre planurile necurate ale unei alte satane. Asta nu ca să contra­ca­reze cumva acele planuri diabolice, ci ca să aibă un motiv în plus să fie ne­mul­țu­mit, să se plîngă, să se lamenteze ca a­fun­dat într-o gaură neagră din care nu mai e­xistă cale de întoarcere.

Izbucnirea unor bîrfe naționale, împachetate în formula WikiLeaks de Ro­mâ­nia a fost acea apă la moară care să le alimenteze paranoia națională legată de faptul că sînt în permanență mințiți și în­șe­lați de autorități (ceea ce oricum știau), că sînt conduși de moguli rău intenționați și că SUA este cel mai venerat și de temut Big Brother. Astfel, le ruginește și mai mult speranța, împotmolindu-i ca pe niște cerbi în mocirlă, în dezgustul de tot ceea ce le este în preajmă.

Secrete există de cînd lumea, chiar și formarea universului este unul dintre ele. Ur­mează apoi existența extratereștrilor, a organizațiilor masonice, autocrația celor de la NASA și prea multe altele, mai mult sau mai puțin importante. Pentru toate a­ces­­tea există și teorii ale conspirației pe mă­sură, bazate pe ipoteze fascinante și șo­cante. Oricum, indiferent de cine conduce pla­neta, e clar că are ceva împotriva ro­mâ­nilor de nu i-a ferit de cînd lumea de a­de­văruri dureroase.

Laura PĂULEȚ