Capitalei noastre, cu onor

Iașul a avut prilejul să intre pentru două zile din nou în pielea unei capitale. Și să în­vie, plăpînd, în cîțiva idealiști, iluzia reîn­tre­gi­rii. Întîlnirea Guvernului României cu cel al Republicii Moldova, care a dus la sem­narea a opt acorduri bilaterale, ne-a alimentat cu sunet de fanfară amorțitele spirite u­nio­niste.

Sectorul energetic, transporturile, se­curitatea socială și educația au fost dimen­siu­­nile pentru care omologii români și mol­do­veni au încheiat tratate care promit relații mai strînse și proiecte economice comune. Mihai Răzvan Ungureanu a bătut palma, simbolic, cu fostul lui coleg, Vlad Filat, că România va face tot ce-i posibil ca să sprijine integrarea europeană a Republicii Mol­do­va. O eventuală absorbție ar duce la o u­ni­re indirectă a celor două jumătăți care au fost înstrăinate în două state. Deși deo­cam­da­­tă totul este o utopie, este una că­re­ia i se a­so­ciază, cel puțin simbolic, un ca­pi­­tal de în­cre­dere în potențialul ei, de-a deveni, cîn­d­va, realitate.

Nu sîntem în vreme de război, însă în fa­ța Universității „Alexandru Ioan Cuza”, flancate de SPP-iști, s-au amestecat în timpul ședinței cu ușile închise scandările beli­coa­­se de „Jos Băsescu!” cu cele de „Vrem unire!”. Dintre puținele voci (printre care se nu­mărau mai cu seamă cele ale basarabeni­lor veniți special de dincolo de hotare), cî­te­va declamau în forță că unirea este tot ceea ce contează ca formă de rezistență în fața vic­isitudinilor sociale și horelor politice. Gra­nița e o noțiune superficială pentru cei care au venit să strige că sînt români și cred că poate această vizită o să fie un prim pas spre spulberarea ei. Iar Iașul e locul în care este evident că între moldovenii de peste și de dincolo de Prut orice forță care se în­că­pă­țînează să separe apele este înfrîntă de la si­­ne de evidența de-a fi „unul și același lucru”.

Faptul că această ședință comună de la Iași a fost prima acțiune de politică externă a Guvernului investit pe 9 februarie, spe­răm să nu fie o întîmplare. Primul ministru Mihai Răzvan Ungureanu ne-a reamintit că „Iașii nu au fost niciodată o provincie, au fost de la început capitală și își merită în continuare acest statut”. Iar dacă pînă acum nu s-au comportat ca atare și-au fost uitați, poa­te că e momentul să-și amintească de sine. Ia­șii noștri au fără doar și poate o putere istorică de-a fi locul în care lucrurile se pot întîmpla în mod miraculos, atunci cînd nici măcar cei care luptau pentru ele nu le mai așteptau. Așa că, în valul de pesimism gene­ral și teamă de fantoma serviciilor secrete, care ne bîntuie să ne întoarcă pe dos orice ur­mă de încredere, haideți să ne gîndim că poate vizita premierului a fost într-un ceas bun. Că nu doar a inaugurat două muzee și l-a înviat pe Mihail Kogălniceanu cu ajutorul tehnologiei 3D, ci că ne-a amintit că avem de ce să vrem să înviem. Că avem o misiune is­torică de îndeplinit și că nu trebuie să re­nun­țăm să credem că rămînem ce-am fost: o capitală de război. Numai să ne încredințăm că luptăm pentru ceea ce trebuie și împotriva cui trebuie.

Laura PĂULEȚ