Chibzuială pe bîjbîite

Ajunși la momentul cînd ar trebui să în­cheiem socotelile cu anul 2010, în loc de o linie continuă, mai degrabă parc-am trage o linie punctată. Fiindcă nu ne aș­tep­tăm să devenim, după Revelion, nici mai pintenați și nici mai crestați, vorba lui Creangă. Și nici nu sperăm să ne a­ducă Moșul vreo Românie sau vreo u­niversitate prin camerele căreia se va fi înfăptuit vreo curățenie temeinică, așa cum facem noi pe la casele noastre cu pri­lejul fiecărui Crăciun. Asta nu în­seam­nă că sîntem pesimiști, ci că ne si­tu­ăm în realitatea cu puține semne bune a prezentului, lăsînd însă loc liber și aspirațiilor, ca să respire aerul iluziilor.

Cei ce ne-ați mai citit poate că ne-ați acuzat că am fi prea bătrîncioși, ori prea serioși în rigoarea noastră. Sau, din contra, prea superficiali și prea neștiutori într-ale chestiunilor „de oameni mari” pen­tru a ne da cu părerea sau a vorbi despre toate ale lumii cu prea multă de­zin­­voltură. Nu putem nega faptul că uneori am fost critici în exces și am zis de fie­care dată răspicat, cînd nu ne-a con­venit ceva, profitînd de îngăduința voastră și de lipsa oricărei forme de cenzură jurnalistică. Prinși în iureșul acestei libertăți fără pereche, poate am lovit în cei ce ne sprijină și am mai dat una, alta, din casă. Orgolioși cum sîntem, nu am recunoscut cînd am exagerat, bazîn­du-ne pe faptul că alte dăți, cînd a fost cazul, am „zis de bine”. Poate că vom fi vorbit uneori prea mult despre noi și despre ce ne doare, dar asta a fost din con­vingerea că trebuie să fie și ale voastre, din moment ce trăim printre voi, stu­den­­ții, și printre dumneavoastră, domnilor profesori. Alteori poate că v-ați sim­țit uitați și nebăgați în seamă, dar să știți că ziarul nostru nu are decît 16 pagini în care nu încape tot ce-am vrea noi să cuprindem în cuvinte.

Nu vrem să înșirăm în acest spațiu o listă cu bune și cu rele, fiindcă sîntem conș­tienți că într-un univers nesfîrșit al tranziției ca al nostru, binele și răul se întrepătrund cît nu putem cuprinde în 2500 de semne. Griul ăsta nu este însă așa de negru cum l-am lăsat să vi se pară. V-am oferit și portrete de oameni frumoși, i-am provocat pe cei care credem că aveau ceva de spus despre lume și despre ei înșiși, v-am prezentat rea­lizări și v-am desenat în tușe groase cele mai hidoase hibe ale sistemelor cultural, politic și educațional de la noi. Ne-am stră­duit să fim obiectivi fără a ne pierde cu totul personalitatea printre rînduri. Nu ne așteptăm să ne aveți la inimă de săr­bători, deși ne-am dori, însă poate că nu veți uita să treceți pe wishlist-ul vos­tru și dorința de-a ne citi în continuare, chiar numai și pentru a ne critica. Pro­mi­tem că la anul o să facem exact la fel.

Laura PĂULEȚ