Două lumi

Alegerile prezidențiale din Statele Unite ale Americii îmi aduc aminte cumva de cele de la noi, din 2000, cînd au ajuns Iliescu și Vadim în turul al doilea, lucru care a provocat o mobilizare masivă în favoarea primului dintre cei doi, acesta fiind votat chiar și de adversari ai săi, speriați doar de ideea că un bufon beligerant ca Vadim ar putea ajunge președinte. Așa că au ales „răul cel mai mic”, diavolul cu chip blajin, exact întruchiparea establishmentului care a ținut și ține România în loc de la Revoluție încoace.

Hillary Clinton (cel mai probabil) va ajunge noul președinte al SUA în foarte mare parte și datorită lui Donald Trump, pentru că mulți care în mod normal, la alegeri lipsite de clovni, n-ar fi votat-o, o vor face doar pentru a nu vedea un rasist arogant, un dezastru internațional cu picioare și perucă, la Casa Albă. Pentru că, în rest, Hillary Clinton reprezintă pentru mulți tot ce e mai rău în Partidul Democrat și politica americană la nivel înalt: un sistem lipsit de transparență, cu legături dubioase în lumea corporate și financiară. În ochii acestor americani, Clinton e frecventabilă doar ca colac de salvare, doar pentru că Trump ar fi în stare să provoace al treilea război mondial cu ușurința cu care comandă o friptură bine făcută.

Ca mai toate alegerile, și cele de acum au împărțit în mod aproape violent populația în două. Așa cum în România alegătorii de dreapta spun despre votanții PSD că sînt „proști”, „asistați social”, „înapoiați” etc, și în State simpatizanții democraților îi consideră pe cei pro-republicani, cu atît mai mult pe cei pro-Trump (pentru că pînă și mulți republicani au renunțat la un moment dat la Trump), rasiști retrograzi. Un fenomen foarte distructiv – să ajungi să încurci politicianul cu electoratul său – care pe termen lung va duce doar la adîncirea faliei dintre cele două lumi: cea corporate, de la orașe, modernă, cosmopolită, și cea din mediul rural, care se simte abandonată și – pe bună dreptate – chiar urîtă de cea dintîi. Pentru că statisticile arată că votanții nu se împart așa cum tradițional crede lumea, între statele din nord și cele din sud, ci între urban și rural, între New York, Los Angeles sau Boston și localitățile considerate nesemnificative de către locuitorii celor dintîi. Cum să nu voteze un fermier de undeva din Alabama cu Trump, cînd candidatul republican pare, în ochii lui, singurul dispus să dărîme sistemul corupt care l-a abandonat și care-l mai și privește cu dispreț?

Avem multe de învățat din alegerile din State, pentru că, așa cum spuneam, același fenomen a prins de ceva timp rădăcini și aici. Nimic constructiv nu va veni din adîncirea acestei prăpăstii între lumi și, din păcate, noii jucători pe scena politică locală – USR – nu dau nici un semn că ar avea înțelegerea și instrumentele necesare să se adreseze celor din mediul rural. Faptul că personaje nocive precum Dragnea, Trump, Dodon sau Farage ajung populare este și o consecință a atitudinii electoratului „alegerii corecte”, așa cum se vede, și a superiorității cu care îi tratează pe ceilalți, în loc să încerce să înțeleagă mecanismele din spatele deciziei lor.