EuroMaidan și bucla lui Pavel

Pawel Kuczynski, un artist polonez care adesea în lucrări critică societatea sau diverse evenimente semnificative, are o ilustrație, „Loop” (en.: „Buclă”), cu o mînă de revoluționari care se chi­nuie să dea jos o statuie ce aduce a­minte de celebrele sculpturi cu Lenin, doar ca atunci cînd cu greu au adus-o la pămînt să fie înlocuită cu alta la fel; de-aici bucla: patru statui identice stau la capetele unui dispozitiv ca un fel de moară înfiptă în pămînt și, oricît s-ar chinui să-l dea jos pe Lenin, acesta va fi urmat de altul la fel.

Cu o situație similară par să se confrunte și protestatarii ucraineni. Partea violentă a revoltei lor se apropie de sfîrșit. Președintele a fugit la Harkov, în estul rusofon al țării, de unde de­clară, alături de liderii din regiune, că nu recunoaște noua putere de la Kiev, în­să cei din capitală au programat alegeri anticipate pe 25 mai. Au evitat astfel și adoptarea legii marțiale, care ar fi adus doar alte morți de oameni ne­vi­no­vați. Cine va veni în locul lui Ia­nu­kovici și ai lui, însă? Aici e marea mi­ză. Desigur ucrainenii EuroMaidanului nu își doresc un Iliescu al lor, oricine ar fi, care să-și însușească revoluția și noua putere. Și în astfel de perioade tulburi și instabile lucrurile sînt fragile și oamenii ușor de influențat.

Partea bună e că protestatarii sînt conștienți de pericol. Sîmbătă, la ae­ro­por­­tul din Kiev, i-au oprit pe Iulia Ti­moșenko, fost prim ministru, proaspăt eliberată din închisoare, și Arsenie Iat­seniuk, apropiat al acesteia, și le-au a­mintit că „revoluția am făcut-o noi, nu voi”; iar la o aroganță a unuia dintre po­liticieni, i-au spus lui Iatseniuk că „atitudinea față de oameni trebuie să fie una plină de respect. Nici măcar nu v-ați întors la putere deja îi priviți de sus”. E îmbucurător faptul că Eu­ro­Maidanul nu pare să se lase ușor pă­că­lit. Cu toată imaginea Iuliei Timo­șen­ko de politician persecutat politic și coada ei atent împletită, după indicațiile consultantului de imagine – care i-a gîndit un chip mai apropiat de popor (parcă mai știm unul) –, lumea-i încă ține minte legăturile de afaceri dubioase, inclusiv cu Rusia.

Cel mai probabil, poporul ucrainean care s-a revoltat și-a ieșit în stradă va fi nevoit să aleagă, cum adesea se în­tîm­plă, răul cel mai mic. Opțiuni multe nu sînt și fiecare dintre ele prezintă mari semne de întrebare. Trebuie să-i lăudăm însă, chiar să-i privim cu admirație, pen­tru perseverența cu care au luptat în ultimele trei luni și pentru că n-au dat înapoi chiar cînd conducerea juca mur­dar. Există zvonuri că lunetiștii trăgeau în protestatari la picioare, doar pentru a-i ademeni pe medici, care la rîndul lor erau împușcați în cap sau gît.

Avem multe de învățat de la vecinii noștri de la nord-est, și le doresc și lor să învețe din istoria noastră post­de­cem­bristă. Să nu lase nici un Iliescu sau Ilie­sko­vici să-și facă drum peste ca­davre ca să ajungă pe un tron nemeritat. Iar dacă chiar va fi să aleagă răul cel mai mic, să se revolte cu aceeași pasiune și la anul și oricînd va fi cazul. Să-i facă pe politicieni să înțeleagă că oricînd îi poate paște un nou EuroMaidan.