Fără să vrea, au unit țara

Ce s-a întîmplat duminică, 16 noiembrie, a fost, într-adevăr, o luptă. O luptă între România pe care și-o închipuie ei, umilă, supusă, gata să accepte orice minciună și orice umilință și România adevărată, care a spus în ceasul al doisprezecelea „gata, pînă aici”. Prezența ridicată la vot demonstrează că „adormiții” și „nehotărîții”, cum au tot fost numiți prin presă, au urmărit tot ce s-a întîmplat în ultimele luni și mai ales în ultimele două săptămîni și au ales să taxeze nesimțirea PSD cu votul lor. Au demonstrat că nu pot ei fura cît putem noi vota. Și s-a furat, s-a furat ca-n codru, cu microbuze, mașini mici, chiar și taxiuri, s-a furat cu urna mobilă și s-a furat prin blocarea votului în diaspora.

Ce s-a întîmplat duminică, 16 noiembrie, nu a fost doar un vot pentru Klaus Iohannis. A fost un vot împotriva baronilor locali, care au impresia că-și controlează cetățenii ca pe vite și îi trimit la vot cînd și cum au ei chef. A fost un vot împotriva organizării dezastruoase a alegerilor în diaspora și a nesimțirii presei de partid (reporteri România TV, știre de la fața locului, la Paris, unde „la secțiile de vot nu mai sînt cozi”, filmînd o stradă goală, cu spatele la coada de mii de români). A fost un vot împotriva bufonilor și pupezelor precum Mircea Badea, Mihai Gâdea sau Lavinia Șandru. A fost un vot împotriva minciunii-uitare de tip orwellian, în care Corneliu Vadim Tudor o face „boarfă” pe Daciana Sârbu și spune că soțul ei va da țara pe mîinile hoților, ca peste două săptămîni să se alieze cu „tînărul Victor Ponta”. A fost un vot împotriva tăierii teilor la Iași și împotriva bufonului de Mazăre la Constanța. Chiar și în Republica Moldova s-a votat anti-PSD, deși premierul Iurie Leancă l-a susținut pe față pe Victor Ponta.

Scriam săptămîna trecută despre cît de nerușinat e sloganul „Președintele care unește”, cînd toată campania și comportamentul lui Victor Ponta s-au bazat aproape numai pe ură și dezbinare. Acum, ironic, privind în urmă, Ponta și PSD chiar au unit. Au reușit să acumuleze în doi ani de guvernare și cîteva săptămîni de campanie mai multă ură împotriva lor decît au fost în stare să fabrice în atîția ani de televiziune anti-Băsescu. Au unit românii cu ungurii scîrbiți de alianța cu Vadim, au unit mii de oameni care au ieșit în stradă împotriva lor și au unit românii din diaspora cu cei de aici, care au ieșit la vot văzînd perseverența și îndîrjirea cu care stau și cîte opt sau zece ore la cozi cei de peste hotare.

Dar să nu ne bucurăm prematur și să nu ne îmbătăm cu apă rece. Un singur om nu poate schimba statul și în orice caz nu peste noapte. Rămîne același guvern corupt cu a sa caracatiță de baroni și baronași împînzind țara. Sper că avîntul care s-a creat acum să fie același și peste doi ani, cînd avem alegeri legislative și românii vor avea din nou ocazia să demonstreze că vor, într-adevăr, să-și repună țara pe un drum sănătos, normal.