Hei-rup între lobby și bătăuși

În timp ce Rusia a anexat Crimeea aproape legal, printr-un referendum care aduce aminte de alegerile de genul „140%”, tipice lui Putin, sancțiunile care vin dinspre Occident sînt cel puțin comice. Atît de comice încît au stîrnit și răspunsurile pe măsură. Vladislav Surkov, unul dintre principalii consilieri ai lui Putin, spune că „a cîștigat un Oscar politic din partea Americii pentru cel mai bun actor în rol secundar” și că e mîndru că a ajuns pe lista celor sancționați de Statele Unite. Conducerea SUA a impus interdicții de călătorie și le-a înghețat conturile la 11 oligarhi din Rusia, în timp ce Uniunea Europeană a luat măsuri similare în ce privește 21 de mai-mari sovietici. „Singurele lucruri din SUA care mă interesează sînt Tupac Shakur, Allen Ginsberg și Jackson Pollock, și n-am nevoie de viză ca să am acces la lucrările lor, deci nu pierd nimic”, spune Vladislav rîzînd ziarelor rusești.

Yuri Ushakov, alt apropiat al lui Putin, spune că sancțiunile „sînt deja plictisitoare și motiv de ironie, chiar sarcasm”. Și-ntr-adevăr, asta au și stîrnit. Pe Internet lumea se întreabă „ce urmează, să interzică Rusiei participarea la Eurovision?” „The Onion”, probabil cel mai cunoscut site de umor internațional, a publicat pe 20 martie un fictiv text de opinie semnat de Vladimir Putin în care acesta mulțumea Uniunii Europene, Statelor Unite și comunității internaționale în general „pentru că ați fost așa calmi și înțelegători cu faptul că am anexat forțat o întreagă provincie împotriva voinței țării din care face parte; serios, singurul meu regret e că nu mi-am dat seama mai din timp că sînteți atît de moi cînd e vorba de astfel de acțiuni. Vă rămîn dator.”

Ignorînd sancțiunile de ordin formal ale Occidentului, Rusia își vede liniștită de treabă. A anexat o regiune printr-o combinație de forță și propagandă (V. Putin: „În inimile și mințile oamenilor, Crimeea mereu a fost și va rămîne o parte inseparabilă a Rusiei”) și își poate îndrepta atenția către alte țări. Pe 19 martie puterea de la Kremlin își exprima îngrijorarea față de minoritatea sovietică din Estonia, comparînd situația acesteia cu cea din Ucraina și aducînd argumente similare celor care au precedat preluării Crimeei. Desigur, e încă devreme să ne gîndim la o incursiune rusească în Estonia, însă n-ar trebui să ne surprindă cînd rușii vor invoca aceleași argumente, acelea de a proteja minoritatea sovietică din zonă, ca să trimită și aici forțe armate.

Unii, precum istoricul Neagu Djuvara, sînt de părere că nu se mai poate întîmpla un mare război pentru că Statele Unite sînt un fel de jandarm și judecător care păzește asupra planetei. Cu toate astea, Rusia se poartă ca bătăușul clasei, convinsă fiind că nimeni nu va avea curajul să-i țină cu adevărat piept, nu doar să aplice sancțiuni fără vreun efect palpabil. Tare mă tem însă că adevăratul jandarm e de fapt frica de război nuclear, frică ce ține relațiile internaționale la nivel de tensiuni, cît să nu escaladeze spre război la scară largă.