Liviu versus Dragnea

Membrii Partidului Social Democrat și-au ales duminică noul președinte, singurul candidat fiind Liviu Dragnea, președinte interimar, politician cunoscut mai ales pentru abilitatea sa de a resurecta morți o dată la patru ani sau în caz de referendum.

E trist să observi că, pe lîngă toată gargara politică, pe lîngă toate discursurile în fața a sute de oameni și zeci de camere de filmat, discursuri care spun mereu aceleași lucruri – reformă, progres, obișnuitele clișee și minciuni –, Partidul Social Democrat, cel mai mare și mai influent partid din țară, nu reușește să se reformeze și rămîne prizonierul propriei rețele, construite pe corupție și nepotism. E și mai trist cînd te gîndești că la 26 de ani de la Revoluție principiile pe care funcționează clasa politică sînt cam aceleași ca motivele care au dus la revolta de atunci, însă acum, în afară de cîțiva jurnaliști mai vehemenți, nu se mai enervează nimeni. „Business as usual” a ajuns să fie regula nu doar pentru oamenii politici, ci și pentru cetățeni în general, care „s-au obișnuit”, aia e. Viața merge oricum mai departe. De fapt, jurnaliștii mai sus menționați au ajuns să fie singura opoziție la actuala conducere, pentru că Partidul Național Liberal, al doilea cel mai mare partid din țară, pare să fie în armonioasă cîrdășie cu PSD-ul. Parcă nici măcar nu se mai chinuie, nu fac un minim efort să mimeze opoziția, șarada culminînd cu recenta moțiune de cenzură, care a trecut mai neobservată ca o știre inventată despre încă un sfîrșit al lumii sau cinci sfaturi despre cum să pierzi din greutate mîncînd avocado și alune.

Amorțirea în care se află actuala opoziție din politică e o reflexie perfectă a atitudinii societății civile și a populației în general față de putere. Delăsare, nepăsare și indiferență. Ne concentrăm pe treburile mărunte și le ignorăm cu grandioasă stupiditate pe cele cu adevărat importante, lucru care cel mai bine se vede în motivele pentru care ies românii în stradă să protesteze. Zeci de mii pentru Roșia Montana, cîteva sute pentru anticorupție, corupția fiind cauza măgăriilor de genul Roșia Montana. Ne concentrăm amatoricește pe efect și nu pe cauză; nemaivorbind de faptul că educația, sănătatea și infrastructura sînt complet scoase din discuție.

Numai faptul că Liviu Dragnea, cercetat de DNA pentru fraudă electorală, e singurul candidat la șefia partidului ar trebui să dea destule de înțeles. Cumva îmi amintește de alegerile din Rusia, cînd Putin a obținut 140% din voturi. Sînt convins că în PSD, partid cu vreo jumătate de milion de membri, sînt măcar o mînă de oameni cît de cît onești, care poate nu cred neapărat în doctrina social-democrată, dar nici n-ar profita de prima ocazie în care au ajuns într-o funcție publică pentru a da un tun. Însă acei cîțiva, puțini oameni care nu au miezul mîncat de corupție, n-au nici o șansă să iasă în față, să ocupe funcții de conducere în partid, realizînd atît de des și ipocrit pomenita reformă a partidului, cînd partidul funcționează, atît de evident, după aceleași reguli și principii ca întotdeauna. „Business as usual”, treaba merge mai departe.