Paraziții publicați

Că infractori precum Dan Voiculescu sau Adrian Năstase pot scrie și publica cărți e perfect ok într-o democrație, dar să nu ne mințim că lansarea lor cu oareșce fast în cadrul celui mai mare tîrg de carte din țară e orice altceva decît doar un whitewashing ieftin, o spălare de imagine publică cumpărată – cu ce-au furat din bani publici, pe deasupra – de mai sus numiții infractori de la orice editură e dispusă să pună afacerile înaintea moralității. Și cine altcineva să facă asta decît Editura RAO, vestiți pentru scandalul de acum cîțiva ani, cînd mai mulți traducători și-au povestit experiențele cu ei: mii de pagini traduse pe care n-au văzut nici un ban.

Mai mult, să le validezi astfel cărțile, care cel mai probabil sînt scrise de echipe de ghostwriteri (cine scrie în 11 cărți în 2 ani și 11 luni), să-i pui pe același podium cu scriitori români serioși, care trăiesc din asta, înseamnă nu doar o decredibilizare și pervertire a ceea ce ar trebui să fie un tîrg serios de carte, dar și o insultă adusă cititorilor care merg acolo an de an să-și cunoască autorii preferați. Un mediu care ar trebui să fie imaculat prin factura intelectuală a invitaților e brusc parazitat de tot felul de dubioși precum Năstase, poate cel mai toxic premier al României, și Voiculescu, un infractor care a prejudiciat statul cu 60 de milioane de euro într-un singur dosar și patronul celui mai nociv trust de presă autohton.

Și cine altcineva să le cînte în cor, adică să le comenteze cărțile și să le aducă elogii, decît alți dubioși precum Dan Puric, Mircea Diaconu, Bogdan Chirieac, Sorin Roşca Stănescu, Mugur Ciuvică și Victor Ciutacu.
Din nou, e absolut legal și ok ca al’de Năstase și Voiculescu să publice cărți, dar să fim sinceri cu noi și să trimitem împăratul gol la plimbare, nu să-l primim cu fursecuri și dulcegării ca și cum ar fi unul de-ai noștri. Și să nu ne mirăm că o să apară la lansare și alți indignați, gata să huiduie paraziții care fac parte din gașca celor care le-au furat viitorul.

Trebuie însă pus puțin în context și episodul Mălin Bot, jurnalistul care s-a filmat în timp ce-i făcea pe cei doi infractori și așa mai departe. Ca om care-i dezgustat de infractorii care pozează în intelectuali fini, m-au amuzat și chiar încîntat puțin clipurile domnului Mălin Bot, pentru că face fix ce spuneam mai sus, îi spune public împăratului că e dezbrăcat. Însă felul în care o face e trolaj și nimic mai mult. Să nu numim asta jurnalism, sau riscăm să scădem și mai mult standardele jurnalismului autohton, care și așa săracul nu e pe culmile eticii și credibilității. Ce face el acolo e material bun de vlog și atît. Necesar într-o societate în care valorile sînt oricum pervertite și răsturnate, ar spune unii, dar în nici un caz reprezentativ pentru cineva care se consideră jurnalist. Și-mi pare rău că e plină țara de oameni fără cultură media, care văd în asta un demers jurnalistic corect, dar n-au răbdare să citească o anchetă serioasă, de 20.000 de semne, dezvăluind corupția acelorași paraziți.