Pe burtă, că se trage

„Acolo, în adîncul sufletului vostru, vă rog să înţelegeţi părerile de rău ale omului Gheorghe Nichita”. Lirismul scrisorii prin care primarul Iașului își cere scuze cetățenilor alături de care „a luptat” timp de 12 ani aproape că se scurge din monitor și topește tastatura. Însă primarul nu a înțeles un lucru – ieșenii nu au nevoie de scuzele sale, ci au nevoie de coerență. Este lucrul care lipsește cel mai mult acum acestui oraș care e precum o căruță la care sînt înhămați zece cai și fiecare trage în propria direcție.

Societatea civilă spune că vrea să protesteze, stabilește date și ore, dar nu se prezintă nimeni, nici măcar organizatorii. Dar încordarea pe Facebook e atît de mare încît te temi, la propriu, să nu-i pocnească cuiva vreo venă. Politicienii s-au spart ca un pepene copt în două – jumătate-și cer unul altuia demisia, iar ceilalți tac mîlc, temîndu-se că dacă lucrurile revin la felul în care au fost o să și-o încaseze. Poliția Locală e ridiculizată la fiecare colț de stradă, oamenii opresc gardienii Iașului ca să-i întrebe dacă știu unde e Adina. Presa s-a rupt și ea în două – o mare parte trage obuze către Palatul Roznovanu din toate direcțiile și se miră că nu se dărîmă, fără să-și dea seama că de fapt le lansează cu praștia. Restul încearcă să scalde scandalul în care e implicat președintele Consiliului Județean, Cristian Adomniței, atrăgînd atenția că prejudiciul din dosarul său, undeva pe la 200.000 de lei, este unul „de nimic” față de tunurile trase pe la București sau Constanța de zeci de milioane de euro.

În acest ridicol se scaldă Iașul de aproape o săptămînă, fiecare cetățean înfierbîntat prinzîndu-se de unul dintre cei zece cai și galopînd într-o direcție sau alta. Iar cetatea se destramă ca un castel de nisip, pentru că toată lumea își pune aceeași întrebare – cine ne conduce? Chiar dacă mîine primarul, Gheorghe Nichita, sau președintele Consiliului Județean, Cristian Adomniței, ar demisiona din posturile lor, structurile administrative nu se vor dărîma. Urît și criticat de mulți dintre ieșeni, în ciuda scrisorilor sale lacrimogene, nu există o alternativă bună în locul lui Nichita la șefia municipiului (cel puțin pînă la alegeri), în timp ce în cazul lui Cristian Adomniței alternativele sînt și mai subțiri – nume fără viitor și fără perspectivă, ambii vicepreședinți apar în stenogramele dosarului în care a fost pus Adomniței sub control judiciar.
În loc să poarte grija păstorului, ieșenii ar face bine să-și lege turma. Rezolvarea problemelor trebuie să înceapă cu o restructurare fundamentală a Poliției Locale, care să pornească încă de ieri.

Presa trebuie să își găsească o identitate care să nu fie legată de instituții sau de investitori, iar oamenii să caute coerență. Să dezbată constructiv, nu să-și care bîte-n cap, să se ferească de falșii predicatori de pe Facebook, acești Gâdea locali, și să protesteze, dacă vor, împreună. Portavocea nu trebuie să o țină niciun partid, niciun politician, niciun ONG, altfel ieșenii n-o să-și poată recîștiga niciodată orașul.