Președinte pe Facebook

Îmi imaginez cu ce combinație de milă și scîrbă se uită Uniunea Europeană la noi, la scene precum cea de săptămîna trecută, cînd Florina Jipa, senator, l-a uns cu mir pe frunte pe Dan Șova în Parlament, înaintea votului pentru ridicarea imunității. Vot al cărui rezultat îl știm și care, din păcate, n-ar trebui să mire pe nimeni. „Dan Șova nu reprezintă nici un pericol” și „Mai lăsați-mă cu Constituția”, a spus senatorul UNPR. Vorbim de Dan Șova, același om politic care distruge și falsifică dovezi în încercarea de a manipula ancheta Direcției Naționale Anticorupție (a distrus hard-urile calculatoarelor societății de avocați „Șova și Asociații” și a depus documente false la dosar) și care acum cîțiva ani nega Pogromul de la Iași. Astea pe lîngă faptul că mai mult de un an a fost responsabil de infrastructura de autostrăzi și pentru cîteva luni încă unul dintre dezastruoșii miniștri ai Transporturilor pe care i-a avut România, ultima țară din Europa fără autostrăzi.

Dar deși sînt închise afaceri pentru cîțiva lei nedeclarați, ca să vadă poporul la televizor că a început lupta anti-evaziune fiscală, mari politicieni care au căpușat ani de zile funcții publice, trăind din contracte cu statul și strîngînd averi din banii cu care ar fi putut să se construiască autostrăzi, spitale, școli, se bucură de imunitate. Imunitatea, acest concept odios prin care politicianul ajunge să fie pus deasupra legii.

Și mai trist e că lumea nu se revoltă la asemenea evenimente. Protestele în urma veștii că imunitatea lui Șova nu a fost ridicată au strîns cîteva sute de oameni în București și alte cîteva zeci prin celelalte orașe ale țării, numere triste. Desigur, nu e prima dată cînd se dovedește că imunitatea și lupta anti-corupție nu sînt subiecte „cool”, pentru care merită să ieși din casă. Protestatarii noștri se sesizează numai cînd e vorba de ceva care să le dea apoi ocazia să se bată singuri pe spate, să se laude reciproc că „au schimbat ceva”, să mai posteze o poză pe Facebook și cam atît.

Apropo de Facebook, tristă e și atitudinea președintelui în ultima vreme, care pare că și-a mutat biroul în contul rețelei virtuale, de unde trimite mesaje prin care ne anunță că e îngrijorat de ce se întîmplă și că statul de drept e amenințat, dar nu pare să facă mare lucru în rest. Desigur, asta nu înseamnă că noul președinte ar trebui să-și bage nasul unde nu îi sînt atribuțiile. Unul dintre lucrurile pe care îl aștepta la alegerile de anul trecut un segment considerabil dintre votanții lui Iohannis a fost ca acesta să nu fie președintele jucător al ultimilor zece ani. Lipsește însă un oarecare element ferm din atitudinea lui, lucru care îi face pe cei care l-au votat și mai ales pe corupții din Parlament să nu-l ia în serios și să-și vadă în continuare de treabă. Business as usual.