Restart de sezon

Cu voluptatea scăpatului de-o sen­tin­ță pe viață. Așa ne avîntăm să ne lepădăm de vechiul an și să ne scrijelim, cu unghia de la mîna stîngă, pe tencuiala proaspătă a u­nor speranțe născînde, dorințele numai bu­ne de pus în creștetul unui nou început. Tra­gem linia în grabă, adunînd ce-a trecut de-a valma, ca într-un sac de gunoi. Doar în preajma Crăciunului ne este în­gă­duit să sperăm la mai bine, să visăm în alb și să ne-ncredințăm că nu ne-am vîn­dut pentru totdeauna sufletul Diavolului.

Totul se iluminează, ca sub un ochi albastru de înger, la amiază. În a­ce­lași timp, legile se-mblînzesc, guvernan­ții se în­dulcesc, salariile costelive parcă au mîn­cat jăratec – doar ca vîntul și ca gîn­dul, fără tăgadă, se cheltuiesc. În­dîr­ji­rea ni se înmoaie și ne uităm detașat la bi­lanțuri anuale din fotolii, colindați de i­luzii argintii. Noi ne-am făcut calculul și am rotunjit ce a dat cu rest, să rămînă de-mp­­linit pentru „la anu’”. Ne uităm prin fe­restrele gîndului la liste fără cap și fără coadă unde se înșiră nebune fantezii fără mar­gini peste care nu mai ninge decît cu nă­dejde. iPhone-urile, sănătatea, fe­ri­ci­rea, fripturile, sensul în viață, mu­ră­tu­ri­le, prietenii, toate fac casă bu­nă, de pe-o po­ziție de egalitate pe aceeași notiță lipi­cioa­­să de pe frigider. Ne pornim să le de­pă­năm ca pe lînă, în fuioare de entuziasm, pînă ne înțeapă realitatea. Atunci se fa­ce că deja am trecut de ceva vreme în Noul An, care tîrîie după el aceleași tare ca cel vechi. Aceleași subiecte prinse-n tă­vălugul mediatic, evenimente gata să facă revoluții pe Twitter, prieteni de Face­book care împărtășesc nonșalant ce au mîncat la masa de prînz. Șefi care au fost mai buni doar de Crăciun, cînd au tri­mis un mesaj tip la listă și universități să­răcite în misiunea lor de fonduri subțiri, cer­cetare de mîna a treia, profesori bla­zați și studenți revoltați.

Dar, trecerea dinspre vechi spre nou e, în fond, doar o convenție. Mintea noas­­tră o operează asemeni unui calculator, ca­re are nevoie să-și curețe memoria in­ter­nă pentru a putea procesa date noi. În­seși lucrurile care ne mănîncă sufletul și ne iau mințile, precum banii, puterea sau sta­­tu­tul tot niște convenții sînt. Noi trebuie doar să scriem aplicația care să fie com­pa­tibilă cu sistemul de operare al lumii în care trăim, pe care n-o să o mîntuiască n­i­cio­dată o colindă de păcate. Dar, tocmai din acest motiv, să dăm un reboot siste­mului nostru ființial este o formă de i­gie­nă pentru sănătatea noastră mentală. Și, pî­nă la urmă, de ce nu ne-am curăța mă­­car tem­porar de virușii urii, frus­tră­ri­lor, ge­lo­ziei, neajunsurilor? Dacă tot e să ne că­pă­tăm cu alții degrabă, mai bine să ne ofe­rim artificial, atît și cînd se poate, starea de grație. Nu de alta, însă dacă ratăm îm­pre­jurarea, s-ar putea să nu mai prindem nici un prilej pînă la anu’.

Laura PĂULEȚ