Ultimatum pentru șoarecii de laborator

Fondurile europene au fost pentru universitățile românești o minune. Ce-i drept, una care s-a lăsat mai cu seamă ocărîtă, decît blagoslovită, de-a lungul anilor, fiindcă prea cu năduf și panică s-a lăsat așteptată adeseori. Cu toate acestea, din 2007 și pînă în pre­zent, proiectele dezvoltate prin intermediul Programului Operațional Sectorial Dez­vol­tarea Resurselor Umane (POSDRU) le-au permis universițăților să-i păstreze pe absolvenți în instituțiile de învățămînt superior și să le ofere posibilitatea de-a face cercetare avansată. Ademenindu-i pe tineri cu sume care promiteau mult mai mult decît un salariu de debutant în industrie, le-a în­gă­duit celor cu veleități de cercetători, ce se anunțau a fi mulți, să facă ști­ință pe bani. Așa s-au format echipe de oameni care au dezvoltat proiecte îndrăznețe de dragul științei. Ce-i drept, o serie de impostori au rămas să facă doctorat doar pentru „bursele alea mari”, iar unii postdoctoranzi s-au adăpostit să mai copilărească puțin la căldura unei sume consistente. Banii, chiar dacă nu veneau niciodată la vreme, odată ce ajungeau erau mai mult decît puteau pretinde. Însă au rămas în universități și mulți tineri care și-au lăsat job-ul de dragul unei cercetări în care și-au investit rostul în viață. Ei erau acei șoareci de labora­tor care și-au făcut casă din locul de mun­că. Mulți nu au folosit banii pentru a-și cum­pă­ra cuptor cu microunde, ci pentru a-și pu­tea derula cum trebuie proiectele. Mulți ca­re, atunci cînd au plecat cu mobilități s-au în­tors îmbogățiți cu idei cît pentru a împărtăși cu ceilalți felii de cunoaștere în raport cu care mediul academic a devenit insațiabil.

Însă, din această sămînță fermecată de la Comisia Europeană, la noi a încolțit un vrej autohton. Au planat scandaluri asupra modu­lui în care au fost cheltuite fondurile pri­mite, asupra multor proiecte existînd îndoieli le­ga­te de maniera de gestionare a banilor la di­ferite niveluri. Acum, din cauza unor nereguli descoperite de Autoritatea Română de Audit, fondurile au fost înterupte. Dar dacă se suspendă? Dacă se întîmplă o asemenea nenorocire, universitățile sînt puse în si­tu­a­ția de a se gîndi la ce ar alege între de a-și închide proiectele și a-și pierde oamenii, și a se împrumuta de la bănci cu sume pe care nu ar avea de unde să le ramburseze. Chiar dacă instituțiile de învățămînt au mai plătit cu bani din buzunarul propriu întîrzierea fondurilor, o eventuală suspendare a acestora va arunca în derizoriu munca unor oameni care nu vor putea fi cumpărați cu altfel de compensații.

Nu ne putem închipui că așa ceva se va întîmpla. La noi mereu „merge și altfel” și, dacă nu se vor putea găsi soluții legale, or da­că oficialii comisiei nu se vor învoi să ne mai dea banii pe încredere, cu siguranță pe ușa din dos se va putea găsi o scăpare. Însă pe aceeași ușă s-ar putea să iasă și cei care s-au înhămat să tragă tare ca să-și împlinească un vis. Dar se știe că obișnuințele de trai se schimbă greu. De pierdut vor avea numai cei care din asta trăiau.

Laura PĂULEȚ