Cicatrice electorale

În momentul în care se va tipări Opinia, rezultatele alegerilor vor fi deja știute, iar structura următorului corp legislativ va fi deja creionată pentru următorii patru ani. N-o să insist pe rezultate, însă privesc cu uimire, la final de ciclu electoral, cît de joasă și iresponsabilă a fost această campanie.

Nu numai că România TV a reușit să inventeze cuvîntul Iohannist și să-mi provoace o fobie la culoarea galben, dar modul în care s-au exagerat faptele și inventat știrile depășește ingratul moment al alegerilor prezidențiale din 2014, cînd reporterul de la România TV afirma că nu există coadă la Paris, cameramanul filmînd însă cu spatele la coada de la secție.

Cu cîteva rămășițe naționaliste rămase de acum doi ani, posturile și site-urile de știri au reasamblat mesajul anilor 90 „nu ne vindem țara” și au scos, din aceeași perioadă gri, un alt dușman al României: George Soros. Atacurile împotriva omului de afaceri poartă note subtile de antisemitism și, laolaltă cu naționalismul ieftin al partidelor politice și campania de „regăsire a valorilor românești” a celor de la Coaliția pentru Familie, ar putea crea o frumoasă punte de lansare pentru mișcări extremiste.

Dar, din păcate pentru noi, aceste mișcări extremiste ar putea fi mult mai periculoase decît cele din alte țări occidentale. Din dorința de a rămîne la putere sau a mai cîștiga cîteva voturi, acești actori politici au fost atît de iresponsabili, încît au inventat teme și dușmani.

Eu nu le văd doar ca pe niște petarde electorale, așa cum a scris Active Watch în ultimul comunicat; uitați-vă ce efect au avut știrile false în alte țări. În SUA, un bărbat a tras cîteva gloanțe într-o pizzerie pentru că a vrut să investigheze pe cont propriu dacă localul nu e centrul unui lanț de pedofili. În Germania, Russia Today a stîrnit mișcarea populistă cu reportajul în care o fată a fost violtată de refugiați (nu a mai contat că ulterior ea a recunoscut că a mințit), Papa Francisc spune că știrile false pot fi asemuite terorismului, dar la noi, ca într-o dulce poezie recitită de Mihai Eminescu, îl auzim pe Gîdea care ne învață că exagerările sînt permise de Curtea Europeană.

Acest val de ură pură nu va înceta din 12 decembrie, televiziunile nu vor reveni la menirea meseriei lor, ci vor săpa și vor scormoni în cele mai adînci uri și temeri ale societății, pînă cînd nu va mai fi doar un singur un om care să aibă „curajul” să-l scuipe pe pantaloni pe Patapievici, așa cum a fost în 2012, ci zece oameni. Apoi, tot ca într-o poezie din universul liric eminescian, ne vom întreba, „dar cum s-a ajuns aici?”

Text de George GURESCU, Senior editor Opinia Studențească