De cînd Cațavencu s-a făcut Kamikaze

Opinia de la centru Niciun comentariu la De cînd Cațavencu s-a făcut Kamikaze 1

Am citit-o într-o vacanță de va­ră, pe la un unchi de al meu, țin minte c-am rîs atunci mai ceva decît la se­ri­alul Benny Hill (era la televizor în a­­ce­la­și timp), deși nu înțelegeam toa­te glu­­mele sau nu cunoșteam toate nu­mele la care jurnaliștii făceau re­fe­rire.

La 16 ani puneam mîna pe pri­mul număr din „Academia Ca­ța­ven­cu” , iar de atunci l-am urmărit – la început sporadic, la fa­cultate mai mult obligatoriu – pînă și la Eforie Nord. Trebuia să merg 20 de minute, pînă la un anume chioșc de ziare, ca să pot lua ultima ediție. Dar merita de fiecare da­tă.

Acum nu mai cumpăr decît un sin­­gur ziar (și nu pentru că online-ul e gratuit), iar „Academia Cața­ven­cu” de acum cîțiva ani nu mai există. S-a rupt în două, pentru ca bucata vetera­­nă să aibă parte de încă o schismă. Dar, parcă numai numele revistei și pa­­tro­nii s-au schimbat. În rest, scriu la fel, pra­c­tică aceeași satiră, folose­sc același con­cept cînd vine vorba de po­za din des­chidere, iar, mai nou, s-au specializat cu toții în scrierea de știri fal­se.

Or fi ele numite pamflete, pro­voa­­că un amuzament, dar numai pe mo­­ment. Rîzi cînd auzi „Băsescu n-a ve­nit în piață pentru că e interzis al­co­­olul” (Cațavencii) sau „Crin An­to­­nescu: Vremea urîtă din țară este, de­ fapt, o diversiune a lui Traian Bă­ses­­cu” („Academia Cațavencu”), dar in­vestigațiile, reportajele s-au a­mes­te­cat în această avalanșă de umor de scur­tă durată.

Odată cu protestele din Piața Uni­versității, am avut parte de „li­ve-text” scris din capul ziariștilor, au fost de­c­larații închipuite (doar pe alocuri co­mice) de la Gheorghe Zamfir, o­pi­­nii care ne chemau la proteste, al­te­­le care ne ni-l scoteau pe Ceau­șes­cu din cimitir și trucaje cu pancarte­le pro­testatarilor. Sînt simpatice, dar nu sî­nt „bulele demnitarului” de altă­da­tă și ni­ci „vorbe care ne doare”, iar to­pu­­ri­le cu „cel mai prost român” nu mai au nici o legătură cu „Academia Cața­ven­cu”. În plus, acest curent de ști­ri „pe bune” fost preluat după su­c­c­esul pe care l-au avut cîteva site-uri din ța­ră, care au reușit chiar să pă­că­leas­că presa franceză. Însă e prea mult, ne a­jungeau acele bîrfe „cu parfum de cre­dibilitate” sau „pentru care nu bă­­găm mîna în foc”, de pe pagina doi, acum ele ocupă prea mult din ziar.

Anchete găsești și acum, însă sub­stanța s-a diluat, deschiderile de pri­­mă pagină dau uneori senzația de glu­­mă de budoar și nu satiră politică, iar acești trei frați pătați cu greu păs­trea­ză izul vechii Academii. În plus, un­de-i balul de altădată? Acum avem, în schimb, un săptămînal (sau trei) de moravuri ușoare.

George GURESCU

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top