Ploi cu mame și tați

Am tras perdeaua la o parte și am privit picăturile de ploaie ajunse pe geam care, neștiind încotro să o ia, tremurau nesigure pe sticlă. Arătau ca niște pîrîiașe. Uneori, căile lor se intersectau și atunci le urmăream cu degetul. Primul fir de de apă s-a oprit jos, pe marginea cercevelei. La fel și următorul. De fapt, toate aveau să fugă într-acolo. Însă unele dintre ele ignorau traseul pe care îl făceau celelalte și alunecau cu mișcări bruște. Ploaia se oprește. Îmi iau mîinile de la fereastră și aranjez la loc perdeaua.

Cînd mă întorc de la geam, observ că în cameră s-a făcut seară. Mi se face frig, așa că îmi îndes mîinile în buzunarele înguste ale flanelei decolorate și mă îndrept spre camera de alături, singura din casă în care se face foc. Nouăsprezece pași și jumătate și șase clipiri din ochi, așa se măsoară timpul de care ai nevoie ca să ajungi la căldură. Motanul nostru face mai mulți, el are și patru piciorușe. Ușa mă întîmpină c-un scîrțîit strident, de-un timp e cam mofturoasă- scîrțîie cînd o deschizi. Căldura din cameră mă îmbrățișează, intru. Văd cele cîteva jucării aruncate pe jos, focul mocnind în sobă și pe Geo cocoțat pe-un scăunel, privind cu ochii triști dincolo de geam.

Mama și tata sunt plecați la muncă de doi ani. Ne iubesc, dar nu au bani ca să stea lîngă noi. O dată pe săptămînă, ei ne sună și ne întreabă dacă am fost cuminți, iar noi le spunem că da. Nu le-am spus niciodată că am fost obraznici pentru că ne-am gîndit că nu vor mai vrea să vină acasă după. Astăzi se strîng laolaltă trei săptămîni de cînd telefonul negru nu a mai sunat. Geo s-a supărat. Se urcă în fiecare zi pe băncuța de lemn și caută fețele pe care nu le-a mai văzut de-atîta timp prin ochiul de sticlă. Uneori îl aud certîndu-l pe tata, alteori, certînd-o pe mama. Niciunul dintre ei nu-i răspunde.

Mă gîndesc la pîrîașele de apă care se întîlneau unele cu altele în neștire și apoi coborau împreună. Mama și tata vor veni acasă odată cu picăturile de ploaie. Vom ieși afară și vom fi împreună. Ploaia nu are nevoie de umbrele.