Balerină fără poante

„Mama şi-a dorit să fie balerină, aşa că voi continua oricum” era replica pe care Anastasia şi-o spunea în fiecare zi, înainte să își lege poantele de picioarele sale fragile. Tutuul i se părea adesea inconfortabil, iar uneori o strangea atît tare încât îirămîneau urme pe piele. Nici părul prins în cocul strîns şi bine fixat nu o făcea să se simtă comod.Exercițiul de balet continuă nu o atrăgea deloc, fata rămînea în urmă cu pași iși nici nu reuşea să îşi menţină balansul. Profesoara o certa zilnic, spunîndu- i că nu este o domnişoară graţioasă, că nu are postura corectă şi e cam repezită. „Eu îmi doresc să dansez pe ritmuri de break-dance şi să port tricouri largi şi tenişi lejeri. Nu mai suport să stau cu fetiţele de la balet, nu ne înţelegem, mereu ne certăm, nu ne asemănăm deloc”,îi spunea ea mamei sale. Această discuţie se repeat în fiecare săptămînă, dar fără vreun rezultat. Mama Anastasiei şi-a dorit de mică să devină balerină, așa că și-a zis că asta va face neapărat şi fata ei.

Aşa că, într-o zi, înainte de balet, Anastasia a întocmit un plan ingenios prin care să-şi distrugă poantele şi să nu mai poată merge la curs. A luat o foarfecă mare şi a început să ciopîrţească atent pamblica roz,iar apoi întreg pantoful. Foarte fericită de ispravasa,a aşteptat cuminte sosirea mamei ei. La vederea poantelor distruse, mama fetei izbucni în plîns şi o lăsă singură pe fiica ei. A doua zi, o nouă pereche de poante stăteau aşezate pe masuţa din dormitorul Anastasiei, dar, pînă seara, și ele au fost distruse.

În timpul unui curs, pe uşa sălii apare o feţită în scaun cu rotile. Numele ei este Natalia şi a suferit un accident de maşină. Cele două fetiţe se împrietenesc şi Natalia îi recunoaşte Anastasiei: “dorinţa mea cea mai mare este să fiu balerină, astfel dacă fizic nu o pot îndeplini, nu vreau să pierd legătura creată pînă acum cu baletul.”Anastasia a realizat cît de important este pentru ea faptul că poate merge. “Dacă aş putea, ţi-aş da şi ţie puterea să mergi”, i-a spusea Nataliei. Cu trecerea timpului, Anastasia a devenit tot mai pricepută la balet datorită prietenei sale cu care stătea mereu la balet şi care o încuraja, iar acest lucru a fost observat atît de profesoară, cît şi de mama fetei.

Fericită de evoluţia fiicei sale, femeia i-a cumpărat o nouă pereche de poante, dar, o dată ajunsă acasă, găseşte pe masa din dormitorul ei, o pereche de poante potrivite pentru ea şi un bilet „Îndeplineşte-ți visul mami, eu îl am pe al meu acum”.

de Ioana DOLEANU