Ce fel ce ciocolată manînci?

De la Iaşi pînă acasă fac de obicei o oră şi jumătate, însă astăzi am făcut două ore şi jumătate. Coloanele de maşini sînt interminabile şi îţi dau impresia că toată ţara se mută la Iaşi.

Microbuzul este oprit în şirul de maşini fără sfîrșit. Lîngă mine stă o doamnă care ocupă şi jumătate din scaunul meu. În braţe are o pungă roşie, iar nu după mult timp văd cum începe să caute ceva prin plasă. Scoate o ciocolată din care muşcă cu poftă, se lasă pe spate şi închide ochii. În acel moment mi-am dat seama că aş vrea şi eu o ciocolată de care să mă bucur aşa de tare.

Nu o să mai aştept să îmi ofere cineva o bucată de ciocolată, voi merge eu şi îmi voi cumpăra una întreagă. O să mănînc ciocolata cu poftă şi o s-o împart cu cine vreau şi o voi termina doar cu cei care merită. Dacă spre final ciocolata începe să fie amară o să-mi rog prietenii să mă ajute să o termin, iar la final o să pun ambalajul într-o cutie. Cînd o să dau peste altă ciocolată amară o să mă uit la ambaljele din cutie şi o să îmi amintesc că dacă am putut mînca aşa de multă ciocolată amară pînă acum, mai pot încă una. Și o să adun ambalaje de ciocolată amară pînă cînd o să găsesc una dulce.

Cînd voi găsi însă ciocolata dulce probabil mă voi mira de gustul ei şi voi crede că spre final devine amară. După ce o să mănînc pe jumătate şi o să văd că e tot dulce o voi împărţi cu toţi cei care au mîncat ciocolată amară cu mine. Abalajul va fi pus la loc de onoare, undeva pe un perete, iar sub el va sta cutia cu celelalte ambalaje. Sper să pot decora tot peretele cu amabalaje de la ciocolatele dulci, iar într-un colţ, uitate, să fie cutia cu ambalajele de la cele amare.

Pentru mine finalul fericit e atunci cînd ai muncit pentru el, nu cînd l-ai primit gata făcut. Ca să avem un final fericit trebuie să avem grijă cu cine împărţim ciocolatele şi trebuie să le terminăm, chiar dacă trebuie să treci peste vrafuri de ciocolate amare. Dacă nu termini ce ai început nu vei avea niciodată un final, cu atît mai puțin unul fericit.

Doamna de lîngă mine deschide ochii, se îndreaptă de spate şi mai muşcă o dată din ciocolată. Se uită la mine şi spune „Îi las şi soţului o bucată”. Zîmbeşte, strînge amabalajul şi îl pune atent în aceeaşi pungă roşie. Pare fericită! Poate pentru că are cu cine împărți ciocolata.