Ce-mi faci tu mie, dulce Românie, țara mea de ură, țara mea de dor?
Pastila de după 2 decembrie 2013 Niciun comentariu la Ce-mi faci tu mie, dulce Românie, țara mea de ură, țara mea de dor? 74
Cel mai sfînt lucru pe care l-am făcut pentru patria noastră a fost să ne dăm ochii peste cap cu inima larg deschisă.
Nu sîntem patrioți. De fapt nici nu știm ce e acela patriotism. Doar că în fiece clipă sîntem străbătuți de un morb care ne roade pe dinlăuntru într-un fel aparte. Ne pișcă de gînduri, ne înfige cuțite în inimă, ne ademenște cu vise irealizabile, ne ridică de pe scaune, ne mîngîie cu o blîndețe de pe altă lume, ne alungă, ne cheamă înapoi și ne ostoiește. Nu sîntem patrioți, sîntem îndrăgostiți. Iubim țara asta cu jale și cu dor. Cu disperare și cu speranță. Ca în balade. Nu cu bucurie, ci cu tristețe, fiindcă dragostea noastră e imposibilă. Nu iubim în trei culori, iubim în nuanțe de gri sau chiar în alb și negru. Cînd o părăsim, nu de bunăvoie, ci de nevoie, ne păstrăm identitatea națională ca pe-o taină și încercăm să ne sufocăm dragostea. Dar nu reușim. Și, oriunde-am fi, de 1 decembrie ne reamintim că imnul nostru național nu este unul triumfal, ci un bocet. O cerere de îndurare ca o forță divină să ne trezească din somnul cel de moarte și să ne redea pe noi, nouă înșine.
- Anca TOMA Români în toate halurile
- Ana SIPOȘ Cu foamea în spate
- Laura PĂULEȚ Patru tăieturi în carne vie
- Ioan STOLERU Spovedanie în ulei și vin fiert
- Iulia CIUHU Povești din patria mea
Adaugă un comentariu