Click şi diagnosticul pe loc

Poți ajunge să crezi că ne-am născut să fim bolnavi și că toți avem un diagnostic scris în frunte, dar cei mai mulți sînt convinși că îl au scris pe Google. Asta se întîmplă după prima vizită online la medic. Apoi o faci și pe a doua, a treia, pînă ajungi dependent de cursa patologiei. Totul începe de la o banală durere de cap care per­sistă.
Prima căutare îți spune că ești obosită sau că șeful te-a stresat mai mult astăzi. Nu pari convins- durerea asta trebuie să aibă o cauză mai serioasă. După cîteva scroll-uri printre articole descoperi că ai cancer la creier. Așa este: scrie clar că principalul simptom este durerea de cap.

Apeși speriat „X-ul” din colțul drept al monitorului și te refugiezi în pat. Dar cum să dormi cînd un cancer îți stă pe creier? Și nici nu o să poți adormi dacă nu mai cauți încă o dată după cuvintele cheie „simptome, can­cer, creier”. Pe ecranul telefonului, zărit pe jumătate de sub plapumă, apare „Atenție: Toate simptomele ur­mă­toa­re trebuie privite ca fiind foarte grave și nu trebuie ignorate!”. Ai mai primit o porție de de­za­mă­gi­re, așa că pui telefonul sub pernă și speri să nu te prindă răsăritul numai cu trei ore dormite din cauza îngrijorării.

A doua zi nu poți ignora revelația din ziua pre­ce­den­tă, ți-a pierit și apetitul. Faci o vizită medicală pe as­cuns. Alături de „simptom” tastezi „dureri de cap”, „tulburări ale somnului”, „schimbări ale apetitului”. Grozav al doilea diagnostic este depresia. Și are lo­gi­că cumva. După ce afli că ai cancer, depresia este treapta următoare.
După aceste vești este aproape imposibil să te mai concentrezi la serviciu sau poate scă­de­rea capacității de concentrare nu este decît un alt simp­tom al depresiei.

Începi să cauți pe forumuri alți condamnați ai ca­bi­netului Google, să vezi ce își împărtășesc. E un a­de­vă­rat spital de urgențe acolo și, totuși, e mai bine să te lași pe mîna doctorului. Numai că el se concentrează pe boală, nu pe bolnavi. Pacientul ar trebui să fie mai im­portant. Te întorci acasă și pentru că durerea a trecut ai și uitat de cancer. „Of, iar mi-a ieșit tocul de la ușă în cale și mă doare capul”.

Antonela TĂNĂSELEA