Cobaiul vostru, cel de toate zilele

O privire realistă asupra vii­to­ru­lui ţării noastre s-ar putea confun­da cu una pesimistă. Nu numai că populaţia va ajunge peste aproximativ 20 de ani la 19 milioane de locuitori, dar aceasta va fi şi îm­bă­trî­nită.

Fără forţă de muncă şi o gîn­di­re liberă, fără prejudecăţi, văd o Românie care se va opri în timp. Puţinii tineri care vor fi plecaţi de mult pe alte meleaguri, se vor mai întoarce în ţară numai în concedii, să-şi vadă pămîntul şi părinţii ui­taţi. O Românie condusă de do­rin­ţa pensiilor mai mari şi de minciuni spuse tinerilor care caută să îşi facă un rost.

În 2014 lumea încă fuge peste graniţă pentru a se întreţine, iar pre­viziunile Guvernului în ceea ce pri­veşte viitorul salar minim pe eco­nomie par o glumă.

Dezvoltarea durabilă a Româ­niei există mai mult pe hîrtie decît în realitate. Planurile arată pro­mi­ţă­tor, însă am obosit să creştem doar din cuvinte. Aşteptăm să apară fap­tele care ne vor face să ne recă­pă­tăm încrederea într-un sistem care ne-a păcălit atîta vreme.

Pămînt gol exploatat de stră­ini. Barajul de la Roşia Mon­ta­nă rupt, oameni pedepsiţi din cauza ignoranţei altora. Un popor căruia nu i se permite să decidă şi care va suferi pentru hotărîrile celor sus-puşi.

România, experimentul altora. O ţară care va servi drept cobai pen­tru marile puteri ale lumii şi care va fi incapabilă să se mai opună statului care îşi vinde propriul pămînt străinilor.