Ecoul trecutului

Stau la masă și listez buletinul de știri. O mulțime de subiecte , dar mă atrage unul. Aparent, cu un titlu banal, însă explicit: „Comemorarea lui Stalin la Moscova”. Poate vă întrebați prin ce m-a atras subiectul? În acest caz, fac o mică introducere în istorie. La data de 5 martie 1953 se stinge din viață Iosif Stalin conducătorul URSS de mai bine de trei decenii. Pentru mulți, Stalin reprezintă un dictator care a cauzat moartea a milioane de oameni prin politica sa represivă. Mai mult, numeroase documente istorice confirmă acest fapt.

Prin urmare, comemorarea unei astfel de personalități mi se pare de o absurditate enormă. Cu toate acestea, la Kremlin, acolo unde este bustul și respectiv mormîntul dictatorului sovietic, s-au strîns zeci de oameni. Faptul respectiv nu m-ar mira dacă nu ar exista oameni care glorifică perioada stalinistă și chiar ar dori un conducător ca Stalin. Aici intervine nedumerirea mea. Ori acești oameni sînt prost informați din punct de vedere istoric? Ori este un moment politic bine gîndit? Din punctul meu de vedere aici este vorba despre prostia omenească. Faptul de a nu înțelege trecutul și a crede că înainte a fost mai bine.

Pe de o parte, oamenii cer învierea lui Stalin pentru a duce o luptă împotriva corupției, iar pe de altă parte există grupuri de activiști care militează pentru interzicerea promovării perioadei staliniste. Personal, nu înțeleg ce comemorează oamenii care s-au dus și au depus coroane de flori. În Germania, nimeni nu îl comemorează pe Hitler, oamenii de acolo au înțeles tragismul care a fost în perioada nazistă. În România nu este ridicat în slăvi Ceaușescu, fiindcă lumea a înțeles că nu merită amintit. Mai sînt și alte state unde liderii tirani sînt dați uitării și au rămas doar o pagină în istoria țării. Pe cînd în Rusia secolului XXI poporul visează la vremurile trecute, ba mai mult, le și promovează.

Puteți să spuneți că judec subiectiv situația. Ei bine, nu e chiar așa. Mă revoltă faptul că oamenii nu își asumă trecutul și se tem de schimbări. Acest fapt generează indiferența, care din punctul meu de vedere duce la stagnarea unui stat. Atunci cînd oamenii nu sînt interesați, nici statului nu îi pasă de tine. Prin urmare, nu trebuie să rămînem în trecut și să ne întoarcem la el. Trebuie să fim deschiși schimbării pentru a transforma ceva.

De Victoria SUCITU