Garnitura de pe lîngă bere

Cred că dacă am avea ocazia, ne-am mîndri și cînd am intra într-un top al mîncătorilor de semințe prăjite, shaorme cu multă ma­ioneză sau pungi mari de chipsuri. Și aș fi ipocrit să spun că nu con­sum, cu toții le mîncăm cu poftă, spargem cojile de parcă ar fi un sport olimpic și desfacem pungile de parcă am trage de fiare.

Se­min­țele și-au făcut un loc în inimile tuturor microbiștilor

Le facem, însă, pe ascuns. Cu excepția unor locuri alese. Se­min­țele și-au făcut un loc în inimile tuturor microbiștilor, fiindcă sînt un bun calmant pentru mo­men­tele mai puțin plăcute din timpul unui meci. Nu prea am văzut oa­meni care să mănînce pe stradă o shaorma. Fie se așază frumos la o masă, sau o duc cu plasa pînă la birou/acasă/o bancă ascunsă după un copac cu crengile lăsate. Doar chipsurile sînt mai ușor acceptate, parcă altceva e cînd mănînci o pungă de Lay’s într-o stație de tramvai, însă chiar dacă ochii ațintiți nu sînt atît de încruntați, simți cum jena te ia în brațe și nu-ți dă drumul.

Ce au toate, totuși, în comun? Berea. Pe care nu ai voie s-o bei în spațiul public, dar aparent de care sîntem mari amatori. Sau așa zic statisticile, am intrat întop cinci țări europene consumatoare de bă­­utura alcoolică. Cu bere mîn­căm tot, dar asocierea se face mai de­grabă cu cele trei produse de mai sus. Dacă aceasta o fi ex­pli­ca­ție, nu pot să zic. Este doar o idee. Faptul că ne mîndrim cu această poziție nu este sur­prin­ză­tor, dar haideți să dăm o șansă și gar­ni­tu­rii, că fără ea, n-am avea nici pofta de bere.

Paul ANDRICI