Hai, să trecem la fapte!

E miezul nopții de 31 decembrie, spre întîi și clipa mă prinde ciocnind cu sora mea un pahar zdravăn de șampanie plin cu speranță și cu multe target-uri fixate undeva în minte. Hop, dar stați un pic, nu-i așa! Da, ciocnesc și celebrez într-adevăr trecerea dintre ani, dar las promisiunile verbale în seama faptelor mele. V-ați prins? Rezoluții zice-se că le creăm cu mare patos, ba chiar, sîntem eroii propriilor noastre aspirații, mai ales la început de an, cînd părem să fim tare productivi, însă parcă ne cam piere elanul atunci cînd stăm să ne-apucăm efectiv de treabă.

Mai că-mi vine să spun că în anul ce tocmai a venit am să poftesc mai rar la dulciuri și am să adorm mai devreme de 00.00, însă nu pot, dom’le. Cu cititorul înveți să fii onest cu tine și onest cu el, iar o mărturisire în care nici tu însăți nu crezi, nu poate fi nici pe departe ceva credibil în ochii lui. Mă uit retrospectiv la ce s-a petrecut pînă acum în viața mea și nu sînt mulțumită, ci recunoscătoare. Familiei, nici ei nu-i e rușine cu mine, iar din ce-mi doresc, înșirui un amestec de sănătate și ambiție. Mi-e tare drag acest ingredient necontestat pînă acum de nimeni în drumul spre reușită. Vreau să văd mai mulți oameni citind sau, cel puțin, să promoveze asta în fața urmașilor săi, nu pentru că se pune praful în bibliotecă pe unele cotoare, ci pentru că avem nevoie, noi, esticii Europei, de oameni cu simțul culturii, care să edifice o Românie mai puțin criticată. Avem o planetă mare, mi-ar fi jenă să mă rog doar pentru țara mea, așa că las fiecare colț al lumii ăsteia, știut sau nu de mine, într-o rugăciune neșoptită a gîndurilor. Cît despre mine, nădăjduiesc să studiez o limbă străină, alta decît limba engleză și să pot, apoi, descoperi beletristica acelui popor. Vreau să iubesc, cu aceeași voracitate a anilor fragezi, copacii, marea, soarele, omul și pe mine, fără niciun soi de narcisim ultimei părți, ci doar, hai să-i spunem, autocunoaștere și acceptare a sinelui.

Tocmai ce m-ați citit și astfel una dintre aspirațiile mele, ce-i drept, nerostite, a fost deja îndeplinită. Mai am nu mai mult de 20 în minte de atins. Hai, e totuși început de an, poate le văd înfăptuite repejor și îmi fac îndată loc de altele.

de Claudia COCIUG