Heidi, fetița munților de cărți

Îți miști picioarele brusc și cauți control să-ți liniștești respirația. Senzația de cădere în gol și-mpiedicat de marginile cearceafului ți-a rămas de-atunci. Ai cărat-o cu tine în fiecare zi la grădiniță în ghiozdanul cu forma unui cap de urs. Ar fi trebuit el să pară fioros, dar cum să panichezi pe cineva cînd ai doi nasturi de palton în loc de ochi și-n spatele fermoarului tîrîi pachete-ntregi cu mentosane și dropsuri?

Șotronul trezitului s-a șters de pe trotuar. În locul numărului din mijloc stau scrise cuvinte-ntregi. Repeți alfabetul în minte pînă ajungi la litera pe care-o cunoști. Fiecare puzzle mic se transformă într-un maldăr de sens. Îl vezi cum se mișcă. Are un nume. Ești tu într-o rochie, ești tu vorbind o limbă pe care n-o cunoști, ești tu aflat în primejdie și, Dumnezeu știe cum, ești tu băiat. Nu-ți vine să crezi cîte poți să faci. Ești fericită, speriată, entuziasmată. Te iei cu tine oriunde și te-mbrățișezi strîns prin coperțile cartonate care te-acoperă.

Ieri dup-amiază cînd te-a măsurat din priviri și te-a-ntrebat „ce vrei să te faci cînd ai să crești mare?” te-ai abținut. Ai judecat în gînd că nu trebuie să știe toți că tu deja ești mare și te descurci cu-atîtea vieți. Nu trebuie să afle ei care-ți place mai mult și, sub nicio formă, nu trebuie să știe ei că tu te te-aventurezi pe-un munte toată ziua fără s-o-ntrebi pe mama dacă ai voie. Cînd vorbești cu tine foarte serios îți spui „Heidi”. Știi doar, n-o fi atît de spectaculos să trăiești în podul bunicului, dormind printr-o grămadă de fîn și n-o fi cel mai de dorit lucru din lume să zburzi pe coclauri păzind turma de capre. Sau o fi. Pentru tine sigur e.

Nu pleci nicăieri fără Heidi și de cînd ai primit-o parc-ai căpătat al doilea nume. Vezi zăpadă peste tot prin cameră și oricine-ar răsări în fața ta se numește Peter. Simți miros de flori de cîmp și-auzi clopoței la unison de fiecare dată cînd scîrțîie ușa. Te uiți în oglindă, de rochie ți se-agață un șorț și părul ți se-mpletește-n codițe. De teamă c-o să-ți scape vreun cuvînt în germană, azi o să taci toată ziua. N-o să-ți știe nimeni secretul, citește mai departe.

de Alexandra CREANGĂ