Iar și iar
Pastila de după 14 ianuarie 2019 Niciun comentariu la Iar și iar 20Nu din nou. Asta spun în fiecare an și deja a devenit obișnuință. Mă trezesc, citesc mesajele și știu – în ziua aceea sigur nu mai intru pe rețelele de socializare cu orele. Mai bine citesc o carte sau văd filme, decît să citesc mesajele copiate și trimise tuturor persoanelor importante din lista de prieteni virtuali. Entuziasmul crește, toți fac planuri care mai de care mai sofisticate pentru anul care vine. 31 decembrie pare un chin pentru mine. Știți voi: „New year, new me”, de asta mă tem cel mai tare cînd se apropie ultima zi. Mă face fericită doar pentru că e ziua de naștere a mamei și cea onomastică fix în prima zi din an. Niciun alt plan pentru anul ce vine, doar cîteva zile noi în care sa lenevesc pînă să se termine vacanța și să aștept sesiunea. Nu uit, totuși, să îmi fac dinainte cîteva idei în cap, pe care trebuie să le notez în agendă.
Aveam o singură dorință puternică anul trecut, să îmi strîng bani singură, din cei pe care mi-i dădea mama săptămînal și să îmi iau cărți. Am reușit –ei, într-un fel, zic eu. Am dus cîteva cărți acasă și eram tare mîndră de mine. La fel și mama. Cînd am trecut în noul an, mintea îmi era plină de idei. Primul an ca student, deci sigur dorința supremă era să trec cu brio peste cele șase examene, să nu mai pierd timpul în toate direcțiile și să mă concentrez pe ceea ce mă dezvoltă.
Spuneți-i asta însă și minții mele care se culcă devreme, se trezește tîrziu și tot așa – pică toate planurile. Ziua sînt ocupată făcînd total alte lucruri și în modul acesta, ianuarie se arată deja nu prea productiv. Mă conformez, știu că trebuie să merg departe, să mă ambiționez și să fac din anul acesta cel mai bun. Nu ezit și îmi spun acum micile bucurii pe care mi le doresc în anul care următor. Cu un optimism pitit într-un colț de suflet, mi-aș dori să am parte de lucruri bune, de oameni frumoși în jurul meu și de experiențe care să mă ajute ca om. Dacă cer prea multe, aflu pe parcursul anului; dar totuși sper să fie cîte trebuie pentru mine, copilul care speră la bine.
de Diana NECHITA
Adaugă un comentariu