În oglindă, masca ta arată altfel

„Să punem cărţile pe masă de la început. În orice relaţie pro­fe­sio­nală trebuie să ştim cu cine lu­crăm. Comunicare şi încredere. As­ta ce­rem. Asta vrem. Ce te rec­omandă pentru postul ăsta? Aici, la noi, sînt cele mai bune condiţii.” Aces­ta este modelul unui şef care se ba­zează pe exploatarea omului, care şi-a deschis o afacere şi vrea să spar­gă gura tîrgului. Omul care o să te protejeze şi o să te înţelegă în di­mi­­neţile în care nu te poţi trezi. A­ceastă mască îl ajută să îşi ascundă adevărata faţă. Vrea cîştig maxim cu cheltuieli minime.

Situaţia se schimbă cînd te arunci în plasa întinsă de el la mulţi metri distanţă. Distanța față de casă nu te sperie, iar curajul care se ames­te­că cu adrenalina te fac să fii omul ai cărui ochi strălucesc în timp ce speră la o viaţă bună. Dar nu du­rea­­ză decît cîteva secunde să ajun­gi jos şi să descoperi că plasa este veche și găurită. Gaura s-a nimerit fix sub tine şi impactul cu lumea reală doare. Te-ai lovit la cap, la mîini, la picioare.

Nu te poţi ridi­ca şi nici să plîngi nu mai ai forţă. Demascarea a avut loc. Şi a ta şi a șefului. Ai devenit cel care se în­gri­jorează pentru ziua de mîine, iar el este cel care nu îţi dă nici jumătate din banii pe care ţi i-a promis. Îţi urezi însănătoşire grabnică. În scurt timp îţi pui iar mas­ca pe ochi și visezi din nou la sen­ti­mentul de siguranţă financiară.

Tu nu îl ai, dar încerci să ți-l apro­pii din orice. Nu contează că îţi vinzi trupul, că îţi pierzi şi ultimul gram de onoare pentru bani. Nu mai rămîne din tine decît proiectul unui om cinstit. Iar apoi nu mai vrei să îţi îngropi costumul în care te-ai deghizat de atîtea ori, încît ai uitat cine ai fost. Te uiţi în oglindă şi îţi vezi chipul lipsit de expresie şi sătul de viaţă. Nici bani, nici personalitate, nici identitate.