Iubire cu o bulină

Mă vezi? Mă auzi? De ce nu-mi răspunzi? De fapt, știu că mă vezi, dar nu vrei să-mi vorbești. Ești acolo, te mănîncă degetele să rupi tastatura, dar ești mîndră și orgolioasă. Nu o să-mi răspunzi pentru că ești sigură că te-am înșelat. Ai fi în stare să juri pe mormântul părinților tăi că te-am lăsat baltă pentru alta, la fel de verde și rotundă. Poate cu picioarele mai lungi, formele mai apetisante dar la fel de îndepărtată și străină ca tine. Dar te rog eu să înțelegi că pentru mine ești unică și irepetabilă, singura pe lume care mă face să cred că la mine acasă lumea nu-i atît de rea precum se spune aici în țara asta explotatoare, străină și rece, vorbăreață și rea, vicleană dar plină de bani. Maria mea, dragă, ascultă-mă, aseară nu m-am conectat pentru că eram prea obosit cînd am ajuns de la muncă, nu-mi mai simțeam gîtul de amorțeală. Am stat toată ziua atîrnat de geamurile americanilor să le curăț praful adus de vînturile din Vest. Știu că niciodată nu te-am lăsat singură, însă îndată ce m-am pus în pat am și adormit, nu am mai reușit nici să deschid laptoul, darămite să intru pe Skype. Te rog, înțelege-mă. Și eu iubesc bulina asta spălăcită mai mult decît pe mine, iar cînd nu se luminează mi se aprind mii de beculețe în cap gîndindu-mă la ce-i mai rău. Sînt așa de nemernic, încît uneori chiar îți zic bulinuța mea dragă și te reduc doar la forma asta ireală de viață deși știu că tu ești mai mult decît atît. Maria, tu ești cea pe care am văzut-o prima dată după ce am deschis ochii atunci cînd am căzut de la 60 de metri lungime. Maria, tu ești îngerul meu, viața mea, rațiunea mea, nu o amărîtă de bulină care ne asigură comunicarea zi de zi. Eu pentru tine să înțeleg că sînt doar online și atît?