La luptă înainte sau înapoi?

De curînd, Facebook-ul a fost asal­tat de tineri încurcați de o știre cum că s-ar putea ca bărbații cu vîr­stă cuprinsă între 20 și 35 de ani să fie așezați în rîndurile armatei. Și asta pe fondul conflictului din Ucraina. Așa că paginile virtuale ale Con­sti­tu­ți­ei au fost luate la răsfoit ca să se con­vin­gă ei dacă pot sau nu să fie or­do­nați cu forța ca soldățeii de plumb. O par­te dintre ei și-au dat seama că singu­rul loc unde pot purta o armă este Counter Strike, iar alții au aflat des­pre kaki că nu prinde bine pe ori­ci­ne.

Ca să dezmintă știrea fantomă, Mi­nistrul Apărării Naționale, Mir­cea Dușa, a declarat că tinerii pot „să stea liniștiți”, pentru că în această pe­ri­oa­dă nu se fac nici recrutări și nici în­­corporări, mai ales pentru situația din Ucraina. Acum că sîntem asigurați că tinerii nu ne pleacă nicăieri îm­potri­va voinței lor, să ne gîndim cum ar fi fost dacă acest zvon s-ar fi dovedit adevărat. Căci generația de acum nu seamănă nici cu cea de la ’48, nici cu cele din timpul războaielor mon­di­­ale. Nici situația politică și nici men­talitatea nu este aceeași. Dacă ar fi să îi forțăm să își imprime urmele pe front, sub ce pretext am face-o? Căci, excluzînd NATO, sînt sigură că nu și-ar risca viața pentru alte țări sau pen­tru alte popoare. Și care ar fi reacția tinerilor dacă ei chiar ar tre­bui să își pună arma pe umăr și să lupte? Ar riposta într-un fel sau s-ar supune solemni chemării?

Oare armata obligatorie în zi­ua de astăzi ar fi utilă? Bunicii mei spun că da. Îi tot aud spunînd că băieții ha­bar nu au ce înseamnă responsa­bi­li­tatea și că experiența de viață și-o în­sușesc mult mai tîrziu decît îna­in­ta­șii lor. Ei spun că armata este treap­ta bărbăției.

Cred că tinerii ar trebui în­ro­lați doar dacă România ar fi implicată di­rect într-un conflict. În rest, cei ca­re vor să guste din experiența frontului sau să simtă forma armelor, sînt bineveniți să facă manevra în­ro­lă­rii.