La proces

– Ți-am spus mereu că bunica le face mai bine! Ale tale nu au nici gust, nici savoare, nici aromă. Cele mai bune sunt ale bunicii. Felul în care ea pregatește toată „operațiunea” de realizare a lor, mă face să îmi plouă în gură. De fiecare dată! Însă tu nu poți să le faci identice. De parcă nu ești fiica ei. Nu înțeleg de ce nu reușești să le prepari aşa cum trebuie. E de parcă semeni cu bunicul, nu cu bunica. Probabil aşa şi este, unele fete seamănă cu taţii, nu cu mamele şi tu sigur eşti una dintre acele persoane. Într-adevăr am mai auzit situaţii. Nu te înțeleg. Măcar ai încercat să o copiezi pas cu pas? Poate, prin absurd, ai sărit de la pasul şase la opt şi nu ai realizat. Nu te condamn, spun doar că fiecare om face greşeli. Îi stă în natură. Ţin să te rog ca următoarea dată cînd vei încerca să o imiţi pe bunica, să o aduci la noi. Ea are răbdarea necesară să îţi explice tot. Bunica este o persoană atît de bună, îţi va explica cum trebuie. Este foarte importantă prezenţa ei în această procedură deoarece ea ştie pe de rost cum se fac şi sigur te va ajuta mult cu tot ce ai nevoie. Doar ştii cît vital este acest demers pentru mine. Ce importanţă are asta pentru fiica ta. Trebuie să înţelegi asta. Uite, chiar acum o voi suna pe bunica şi îi voi spune aceeaşi pledoarie. Sînt ferm convinsă că ea va empatiza mai mult cu mine în această situaţie. Sincer, dacă am fi fost într-o instanţă de judecată, ai fi închisă pentru neimplicare în societate prin lipsa de interes pentru copilul tău. Eu aş fi cu siguranţă procurorul şi nu te-aş putea ajuta în acest proces. Nu aş avea reţinere să te găsesc vinovată, îmi pare foarte rău. Trebuie să pledăm pentru justiţie şi adevăr. Trebuie să înţelegi gravitatea situaţiei, mama.

– Mamă, te uiţi prea mult la serialul tău despre avocați si procese. Ai început să crezi prea mult că trăieşti într-un tribunal. Aici vorbim despre sarmale, draga mea, nu mă poţi condamna pentru fraudă în umplutură sau furt de varza murată.

de Ioana DOLEANU