Lelițe de cămin

De anul ăsta Andrei nu mai este student. Cel puțin așa zice el. „Acum am alt statut. Sînt masterand”, se mai laudă în pauzele de țigară „bibani­lor”, bobocii care abia și-au început viața de cămin. Pe la facultate dă rar, cînd Internetul sau lumina cad prin că­mine. E rupt astfel de „munca” de toa­te zilele.

Atunci el este cel mai vo­cal, statutul i se schimbă brusc și a­me­nință pe toată lumea că de asta studenții nu învață. Li s-a răpit, zice el, sursa care le alimentează cu­noș­tin­țe­le. De bibliotecă a uitat.

***

Răzvan se ridică din pat în capul oaselor, cu părul ciufulit, cearcăne și cu o durere cruntă de cap. Se duce apoi țintă la frigider. Și-a făcut din timp rezerve de murături pentru astfel de dimineți. Iar dimineți din astea vin mereu căci e client fidel și la ba­rul din colț și la alimentara de lîngă că­­min. În sala de curs nu a mai dat. Are orele „puse neinspirat”, dimineața, cînd cafeaua aburindă e mai a­tră­gă­toa­re decît „vorbăria profului”, pe care oricum nu o înțelege. De o­bi­cei e calm, dar nori negri i se văd în pri­viri cînd nu mai are bani. Țigările și be­rea nu se dau pe ochi frumoși la pră­vălie.

***

Corina e fata care le știe pe toa­te. Nu ezită să comenteze nici despre în­călzirea globală, nici despre noile descoperiri din medicină și dă sfaturi tuturor. E greu să nu o crezi cînd îi auzi vocea sigură și afirmațiile care dau sentințe. Cel mai mult îi place să co­menteze despre profi. Ăsta-i su­biec­tul preferat, deși pe unii i-a văzut doar o singură dată, cînd a trecut să vadă ce mai e pe la facultate. Cu toate as­tea știe și pune etichete. La universitate oricum nu se face nimic.